[ FOTO ] MOIECIU - izvor de relaxare

Moieciu (deseori numită eronat Moeciu) este o comună în judeţul Braşov, Transilvania, România.

În ultimii ani s-a dezvoltat mult turismul rural în zonă, un factor favorabil fiind şi apropierea de Castelul Bran.

Comuna Moieciu este una dintre cele trei comune administrative care alcătuiesc Zona Bran:

• Bran
• Moieciu
• Fundata

Comuna a luat fiinţă, în actuala componenţă administrativă, în anul 1968 când în România s-a făcut reforma administrativă. Este alcătuită din şase sate, fiind comuna cu cele mai multe sate din zona Bran, după cum urmează:

• Moieciu de Sus,
• Cheia
• Moieciu de Jos
• Drumul Carului
• Peştera
• Măgura

Sediul administrativ al comunei Moieciu este în satul Moieciu de Jos.

Comuna Moieciu este situată în Ţara Bârsei, care nu este altceva decât extremitatea sud-estică a celei mai mari depresiuni intramontane din România - Depresiunea Braşovului - şi care ocupă extremitatea sud-estică a judeţului cu acelaşi nume. Faţă de municipiul Braşov, care este reşedinţa judeţului Braşov, comuna Moieciu este situată la 28 de km pe şoseaua care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel şi Piteşti, fiind una dintre cele mai vechi căi de comunicaţie de pe teritoriul românesc, cunoscută chiar înainte de ocuparea Daciei de către romani, în anul 106 după Hristos. Acest vechi drum comercial şi militar lega, în vremea ocupaţiei romane, localităţile Cumidava (Râşnov) de Jidava(Poenari de Muscel), iar în evul mediu era principalul drum de legătură dintre Transilvania şi oraşele muntene de la Dunărea de Jos. Pe teritoriul comunei Moieciu, în satul Peştera, săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din perioada paleolitică, mai precis din paleoliticul superior. Tot în raza comunei Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice efectuate cu câţiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coşuleţ, au scos la iveală urmele unui castru roman care se pare că întregea sistemul de fortificaţii romane din Dacia, cunoscute sub numele de limesul transalutan. Tocmai datorită importanţei sale deosebite, după ocuparea Transilvaniei de către regalitatea maghiară, aceasta a dispus construirea castelului de la Bran, ca punct înaintat de pază şi apărare în trecătoarea Branului. Actul de naştere al castelului de la Bran a fost emis de către regele maghiar Ludovic I de Anjou la 13 noiembrie 1377, iar în 1382 castelul era terminat, în forma sa de atunci, dar trufaşul rege n-a mai apucat să-l vadă. Satele de colibaşi ale brănenilor, între care şi cele aparţinătoare azi comunei Moieciu, sunt menţionate foarte des în documentele medievale, ele făcând de fapt parte din domeniul Branului şi se aflau sub jurisdicţia castelanului de la Bran. Astăzi castelul Bran, care nu lipseşte din marile ghiduri turistice ale lumii, este cunoscut în lumea întreagă drept castelul lui Dracula, iar multă lume, neavizată, face confuzie între domnitorul Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş.

Din punct de vedere geografic, comuna Moieciu este situată în culoarul depresionar Bran-Câmpulung Muscel, care are înălţimea cea mai mare în Pasul Giuvala de pe teritoriul comunei Fundata (1235 m.), culoar depresionar străjuit pe latura sud-estică de Munţii Bucegi-Leaota (2504 m) şi de Munţii Piatra Craiului la vest, supranumiţi şi „Perla Carpaţilor româneşti”. Aceste masive corespund de altfel cu hotarele comunei Moieciu spre aceste puncte cardinale, unde comuna Moieciu este învecinată cu judeţele Prahova, Dâmboviţa şi Argeş. Pe celelalte laturi vecinii Moieciului sunt satele Fundata şi Şirnea din comuna Fundata, Şimonul şi Predeluţul din comuna Bran şi oraşul Zărneşti. Satele comunei Moieciu sunt sate liniare şi răspândite. Clima zonei este temperat continentală, cu ierni grele, cu veri mai scurte şi răcoroase, cu precipitaţii variate care cad mai tot timpul anului şi cu vânturi neregulate. Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, toate râurile comunei fiind tributare râul Bârsa care face parte din bazinul hidrografic al Oltului.

Până nu de mult timp, ocupaţia principală a locuitorilor comunei Moieciu (care la ultimul recensământ al populaţiei din 2002 atingea cifra de 5000 de locuitori), era agricultura de munte, accentul principal căzând pe creşterea animalelor. În ultimii ani o dezvoltare fără precedent a luat-o agroturismul care tinde să devină principala activitate economică din toată zona Bran. De altfel, pe raza comunei Moieciu se află unele dintre cele mai renumite pensiuni agroturistice din toată zona Bran.

Comuna Moieciu are o primărie în satul de reşedinţă. Tot aici se află şi un dispensar uman, un post de poliţie şi o mică autogară de călători. In fiecare dintre satele comunei Moieciu se găseşte câte o şcoală cu clasele I-VIII şi câte o grădiniţă, cu excepţia satului Drumul Carului, unde şcoala cu clasele I-IV şi grădiniţa au fost desfiinţate acum câţiva ani, din lipsă de copii. Fiecare sat mai are câte o biserică unde se practică ritul ortodox, cu excepţia Drumului Carului care nu are biserică, fiind mai mic.

Ca un paradox sau ca o ironie a sorţii, satele comunei Moieciu, ca de altfel toate satele zonei Bran, au înflorit în perioada regimului de dictatură comunistă deoarece aici nu s-a putut face cooperativizarea agriculturii, deşi regimul trecut a încercat o formă de cooperativizare sub forma întovărăşirilor, dar aceasta a dat greş. Evenimentele de la sfârşitul anului 1989 au surprins Branul într-o perioadă de reală prosperitate economică, ceea ce a permis întregii zone să se dezvolte în ritm accelerat, ajungând să fie una dintre cele mai căutate zone turistice din România. Şi iarăşi ca un paradox, dezvoltarea economiei turistice a comunei Moieciu este în vizibilă contradicţie cu infrastructura acesteia, ceea ce va avea repercusiuni dintre cele mai neplăcute în viitorii ani.

În ceea ce priveşte viaţa culturală şi sportivă din comuna Moieciu, trebuie semnalat faptul că, de-a lungul timpului, comuna Moieciu a dat ţării şi poate nu numai ei, o serie de personalităţi de seamă. Între acestea amintim pe Ioan Alduleanu (1821-1871), născut la Moieciu şi care a devenit licenţiat în drept şi care, în 1861 va deveni consilier al Guberniului Transilvaniei şi membru al Senatului imperial habsburgic între 1863-1965. În 1867, la încheierea pactului dualist austro-ungar, el devine consilier al Ministrului Justiţiei din Budapesta, iar doi ani mai târziu ajunge membru al Curţii de Casaţie din Budapesta. Este unul dintre participanţii la Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, din mai 1848, alături de alţi brăneni cum ar fi cavalerul Ioan de Puşcariu, dascălul Ioan Vartolomei şi Nicolae Tătaru. În 1864 a fost decorat, prin „altissimă rezoluţiune”, cu ”Coroana de fier” şi ridicat în rangul de cavaler imperial cu titlul ereditar.

Un nume sonor în dramaturgia românească îl reprezintă actriţa Leni Pinţea Homeag, care pentru meritele sale deosebite este nominalizată de către American Biographical Institute Inc (ABI), pentru Premiul Universal pentru Realizări de excepţie pe anul 2000. În acelaşi timp, prestigiosul International Biographical Center Cambridge, în urma unei selecţii riguroase desfăşurată pe mii de personalităţi din întreaga lume, o desemnează pe cunoscuta actriţă Leni Pinţea Homeag drept ambasadoare şi simbol pentru noul secol, numele ei fiind înscris cu litere de aur în Capsula Timpului care a fost îngropată în Catedrala Ely din Cambridge.

Am ales, la întâmplare, două nume de rezonanţă ale culturii româneşti şi universale şi care au văzut lumina zilei pe meleagurile Moieciului. În realitate, comuna Moieciu a dat zeci şi zeci de oameni de ştiinţă şi cultură, în cele mai diverse domenii de activitate. Am putea aminti, spre exemplu, pe academicianul Victor Giurgiu, una dintre cele mai proeminente personalităţi europene ale silviculturii, pe preotul Nicolae Puchianu, pe profesorul Ioan Clinciu, pe generalul Axente Puşcariu, pe profesorul Gheorghe Nenciu, pe profesorul Gheorghe Sbârnă, pe generalii Nicolae Pivaru şi Neculae Berbec, precum şi multe alte nume sonore care au ridicat prestigiul satelor moicene şi al Branului în toată lumea.

Nici lumea sportivă nu este mai prejos faţă de cea culturală, deoarece comuna Moieciu a dat ţării şi omenirii sportivi de marcă, mai ales în domeniul sportului de iarnă. Între aceştia s-au remarcat sportivii aparţinând familiei Munteanu. Astfel, Dorin Munteanu a fost multiplu campion naţional la slalom uriaş şi coborâre şi în acelaşi timp a participat la Olimpiada de la Grenobledin 1968, Daniela Munteanu a obţinut nu mai puţin de 18 titluri de campioană de junioare şi 12 titluri de senioare, Mircea Munteanu a fost campion universitar la slalom, iar Ovidiu Munteanu a obţinut rezultate remarcabile, pe linie universitară, la handbal şi la schi. Nepotul acestora, urmând tradiţia familiei sale, nu s-a lăsat mai prejos şi a abordat schiul extrem. În acest domeniu, Ionuţ Trandafir, deoarece despre el este vorba, a avut rezultate frumoase atât ca junior cât şi ca senior, obţinând locul III şi IV la nivel european, iar în februarie 2003 a câştigat locul VIII la Chamonix. Olteanu Marius, care în prezent este şi profesor la şcoala noastră, a fost campion national, atât la schi fond cât şi la orientare turistică. Am amintit doar câteva exemple, deoarece acestea sunt multe, mai ales la nivelul tinerilor de azi care doresc să se afirme şi să calce pe urmele înaintaşilor lor.