O americanca a cerut cetatenie... romana
Nimic nu prevestea familiei A.C. ca viata lor se va schimba integral dupa 1990. Daniel, baiatul lor avea aproape 30 de ani, isi terminase facultatea si se straduia – nu foarte tare – sa-si pastreze relatia cu fata iubita. Totul a inceput intr-o zi cand doamna A.C., a obtinut acceptul Ambasadei S.U.A. de a cauta in arhivele interbelice date despre sosirea mamei sale in Romania. Dat fiind ca intre cele doua razboaie mondiale Romania era recunoscuta ca fiind una dintre tarile cu cel mai mare nivel de trai – nu prea va vine sa credeti – o serie de cetateni straini au solicitat cetatenie romana. Asta s-a intamplat si cu mama doamnei A.C. care a renuntat la traiul american pentru unul mai bun, in sud-estul Europei si a venit sa locuiasca in Romania. Din pacate, nimeni nu putea sa prevada evenimentele care urmau sa se petreaca o data cu venirea comunistilor la putere. Asa ca si mama doamnei A.C. a fost obligata sa-si duca existenta intr-o tara inchisa, o tara in care drepturile oamenilor erau acordate sau nu de catre oficialitatile comuniste.
Visul american
Dupa evenimentele din decembrie 1989, cand Romania s-a deschis – din pacate prea mult si fara control - intregii lumi, doamna A.C. a putut sa-si indeplineasca un vis mai vechi, anume sa obtina date in plus despre mama sa. Si a constatat, cu stupoare, ca atunci cand a obtinut cetatenia romana, mama ei nu a renuntat la cea americana. Asta insemna ca ea insasi si sotul sau sunt... cetateni americani, iar fiul sau urmeaza sa primeasca aceeasi cetatenie. Urmarea nu e greu de presupus. Familia intreaga a plecat acasa, in S.U.A. si la ora actuala traiesc din salariile pe care parintai le primesc in urma administrarii unui imobil de locuinte. Si cum domnul C. este un om bun la toate, si-au dotat apartamentul cu aparatura electronica aruncata de vecini si reconditionata de domnul C.. Din punctul acesta de vedere, americanii sunt foarte puturosi si nu stiu sa faca nimic, preferind sa apeleze la firmele specializate in servicii. Si cum acolo serviciile sunt foarte scumpe, americanii prefera sa-si arunce aparatura defecta decat sa o repare, intrucit reparatia costa aproape cit un aparat nou.
Din pacate, nu toti romanii au norocul sa primeasca mostenire de la inaintasi cetatenia americana.
Mi-a placut ideea ei si am plecat toti trei sa strangem sticle de plastic de pe deal. Cred ca am reusit sa adunam vreo 3-400 de sticle.Am trasat un perimetru si am infipt, pe marginea lui, sticlele cu gura in jos. Apoi, in interior am pus celelalte sticle. Peste ele am pus crengi si frunze si peste am inceput sa construim orasul minune. Ne-am folosit de tot ce aveam ca sa facem case, sosele, ba chiar si un stadion de fotbal si un aeroport. E adevarat, avioanele noastre erau facute din cateva crengi prinse intre ele cu folie de plastic, dar chiar si asa aratau minunat. La final, desi murdari si obositi, eram mandri de opera noastra care chiar domina valea.
Nu de mult timp am trecut si eu pragul acestei varste si ma gandesc ca, daca eram intrebata acum 2 sau 3 ani despre perceptia mea asupra varstei de 30 +, cu siguranta as fi raspuns ca la aceasta varsta, m-as considera deja pe o panta rapida si abrupta coborand spre varsta a treia.
