Presa de pe toate meridianele face mare haz de bătrînul jandarm planetar, cum că i s-ar fi tocit aproape toţi dinţii şi nu prea mai poate articula cuvintele, cît să mai fie ascultat. Dar eu am impresia că-i vorba tot de o piesă de teatru, bine pusă la cale de Statele Unite ale Crizei. Da, da, puterile lumii se reconfigurează şi, ca întotdeauna în istorie, vremurile grele vor fi simţite doar de statele plăpînde. Ce n-a reuşit Franţa lui Napoleon şi Germania lui Hitler a desăvîrşit Uniunea Europeană. Dacă Europa nu doreşte să pice în cofă va dansa de acum înainte după cum cîntă Germania şi Franţa, amabile să preia din sfînta suveranitate a statelor. Trist dar adevărat, realitatea bate filmul, chinezii comunişti dau lecţii de capitalism americanilor, lecţii mai sănătoase decît cele ale capitaliştilor propriu-zişi. Tot mai multe state sînt pe marginea rîpei, F.M.I. o duce excelent, băncile prosperă, ascunzîndu-şi bolile sub diverse eufemisme, deşi de la bani au început războaiele neperformante. România pare a fi o maşină butonată de Franks - vechilul care bagă miniştrii în şedinţe şi îşi mustră după pofte sclavii. Doar scrie negru pe alb, noi nu mai avem decît competenţe mărunte. Franks nu e deloc un ageamiu şi are mult de cîştigat. Chiar dacă umblă cu pantofii găuriţi, ştie să parcheze avionul. Cît priveşte politica internă, se încearcă ascunderea pisicii moarte de la unul la altul pîna cînd una din părţi îşi va pierde răbdarea. Şansa noastră la rezistenţă e să ne păstrăm credinţa, limba, aerul, pămînturile, apele, pădurile, păşunile şi munţii, în timp ce vom privi neputincioşi cum alţii ronţăie împrumuturile externe, dînd vina pe cheltuieli sociale exagerate. E prea tîrziu să mai sperăm la independenţă economică şi de stat, atîrnarea a venit odată cu integrarea în fantomele internaţionale. Într-o economie globalizată niciun popor nu mai este suveran din punct de vedere economic.
Politicienii din bătătură, care şi-au făcut datoria doar faţă de ei şi de stăpînii lumii, o vor duce bine indiferent de schimbări. Au sacul cu galbeni lăsat la păstrare peste hotare, noi, restul, sîntem cetăţeni neperformanţi, precum creditele cu dobînzi uriaşe, adică pierderi colaterale ale capitalismului. Bend over!, sistemul capitalist ţinut în viaţă de infuzia de mînă de lucru ieftină din fostele ţări comuniste şi de pieţele acestora, acaparate de marile corporaţii, a fost învins. Eficienţa economică a ţărilor occidentale scăzuse simţitor în ultimii douăzeci de ani, era de aşteptat, capitaliştii nu prea aveau chef lucru, deveniseră nişte împrumutaţi la bănci sau asistaţi social. Cele mai mari probleme le au în prezent ţările ale căror P.I.B. era susţinut de turism, acolo unde nu exista o economie reală. Aproape de noi, Germania îşi face bine treaba, mizează pe istoria noastră zbuciumată, plină de greşeli şi de compromisuri, iar mie, gîndul îmi alunecă la datoria care a declanşat al doilea război mondial, cînd România a pierdut o parte din teritorii, dîndu-ne sistemul de valori peste cap.
Ar trebui să fim atenţi ca naţiune, istoria se repetă pe aceleaşi axe, dar cu mijloace moderne. Ni se tot inoculează ideea că sîntem o naţiune de leneşi, dar românii sînt în marea lor parte oameni harnici şi foarte inteligenţi. Nu sîntem nici mai răi, nici mai hoţi decît alte naţiuni. Se încearcă obstinat acreditarea imaginii unui popor necivilizat, leneş şi hoţ, reuşindu-se de multe ori scoaterea la suprafaţă a uscăturilor existente, de fapt, în sînul fiecărei naţii. Traversăm noi o perioadă mai dificilă, graţie lipitorilor străine sau autohtone şi graţie funcţionării defectuoase a organismelor Statului, dar mai avem încă destule condiţii pentru a păşi dincolo de strîmtoare. Sîntem acum în epoca burgheziei, a şarlatanilor deveniţi peste noapte patroni, ei fac şi desfac legile ţării, guvernul îi ajută cît poate. Se fac împrumuturi pe spinarea ţării şi a celor mulţi, vom plăti impozit şi pe mersul pe jos. Banii de la F.M.I., destinaţi autostrăzilor au luat calea visteriilor ignobile, şi ne scot ochii cu cîte un metru de autostradă, cu cîte o sală de sport în nu ştiu ce sat bătrîn de munte. Dosarele penale ale magnaţilor primesc amînări lungi. Scoşi de după gratii, invocînd claustrofobia şi alergia la închisoare, sînt avansaţi în funcţii mai înalte, mai uşor şantajabili, pot fi folosiţi în aceleaşi scopuri. Aşa ne trebuie, la toate alegerile i-am votat pe ai noştri, dar la numărătoare din căciulă au ieşit tot ai lor.
Celor mulţi şi săraci le-a rămas tot munca pe nimic, şi dacă din greşeală românul mediu ajunge vîrsta de pensionare, încearcă să supravieţuiască, plătind datoriile făcute de aleşii neamului. De la norod se aşteaptă votul şi banii din taxe, în rest, rolul lui e de batistă igienică, dispreţuit ca orice slugă supusă. Cred cu tărie în ceea ce spun şi mai presus de toate îmi iubesc ţara.
Maria Diana Popescu, Agero
