Spitalul Giulesti ...
Cand m-am internat in acest spital ca sa nasc, toate cronicile despre acest spital erau foarte rele. Am avut o strangere de inima cand am intrat pe usa acestuia.
Nu stiam ca voi trece prin cele mai rele zile din viata mea si nici nu stiam ca oamenii care, acum, la inceput, imi inspirau teama, vor fi cei care imi vor oferi un colac de salvare in cele mai grele moment ale mele.
Am nascut in noaptea de 15 August 2010, avand ca ajutor un medic care isi poarta cu mandrie meseria. Credeti-ma stiam ca doctorul Ion Ionut este un medic foarte bun, uman dar, nu ma asteptam sa gasesc acolo atata pasiune pentru viata pacientilor.
Nu vreau acuma sa discut despre calitatile de medic ale doctorului Ion Ionut ci despre calitatile lui de om. Ale dumnealui si ale echipei pe care o conduce.
In noaptea in care am nascut, alaturi de mine in sala de nasteri au mai fost vreo 5 nasteri. Unele dintre fete au nascut cu medicul de garda. Credeti-ma ca nu am auzit un cuvat urat, o atitudine negativa din partea niciunuia dintre cei imbracati in halate albe.
Nu discut despre asistentele care isi cautau pe net vacante si uitau sa mai treaca sa ne ofere un pahar cu apa la nevoie sau care, dupa ce am nascut ma puneau pe mine sa-mi apas abdomenul si ma mai si certau daca imi permiteam sa nu am putere si vlaga.
Vreau sa vorbesc despre medici. Despre oameni care aduc viata in lume si care, in ciuda a tot ceea ce stiam despre acest spital m-au facut sa vad ca inca mai exista pasiune si daruire in aceasta meserie.
Oameni care in mod evident nu au lipsit de la orele de psihologie din facultate si nici de la omenie la scoala vietii.
Oameni pentru care viata reprezinta un dar. Care isi aduc aportul in fiecare zi cu fiecare nou-nascut aparut in aceasta lume.
Poate ar trebui sa se spuna mai multe despre incendiul din Giulesti. Poate ar trebui sa apara si cateva vorbe despre medicii care au fost acolo, alaturi de paciente si care au salvat la randu-le vieti.
Nimeni nu a spus ca un medic specialist a dus la bun sfarsit o cezariana inceputa odata cu incendiul si ca atat mama cat si copilul au fost transportati in siguranta din spital. Si nimeni nu a povestit despre medicii Giulestiului care au aparut la datorie la mai putin de jumatate de ora de la izbucnirea incendiului si care treceau pe la femeile isterice de groaza si le mangaiau, le spuneau o vorbe buna.
Si, mai presus de toate, nimeni nu a povestit despre medicii care, pe langa problemele cauzate de incendiu au fost nevoiti sa se lupte si cu parintii patrunsi in spital care incercau sa sparga usa salonului bebelusilor. Acesti medici incercau sa ii opreasca ca sa nu patrunda fumul si la cei care fusesera déjà izolati.
Pentru tot ceea ce au facut in acea zi de cosmar, pentru momentul in care mi-au pus bebelusul in brate si m-au asigurat ca totul va fi bine, nu as vrea decat sa va multumesc domnilor doctori. SUNTETI OAMENI!!! Pacat ca nu a mai fost timp si pentru dvs. In multele emisiuni despre ceea ce a fost in acea zi fierbinte de August!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu