Fabula ateului - zambet

Un ateu se plimba prin padure,
minunandu-se de frumusetile naturii:
Cecopaci impresionanti!
Ce rauri cristaline!
Ce animale frumoase!
La unmoment dat, in timp ce se relaxa,
omul aude in spatele lui zgomote ciudate.
Cand se intoarce vede un urs
ca-n povesti: mare, frumos,
sanatos si cu pofta de mancare.
Ingrozit, ateul o ia la fuga,
insa ursulavea conditie fizica
asa ca il urmeaza constiincios...
Tipul era atat de ingrozit
incat la un moment dat
se impiedica si cade.
Ursul il apucase deja de un picior
asa ca omul, paralizat de frica, racneste: -
Doamneeee!!!.
In secunda urmatoare,
timpul se opri,
ursul ingheta in pozitia in care se afla,
padurea ramase neclintita
si o lumina se revarsa din cer.
Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata,
le-ai explicat si altora ca sunt un mit,
ai pus toata creatia Mea
pe seama intamplarii cosmice...
si vrei acum sa te salvez?
Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc
sa ma consideri credincios,
dar poate reusesti sa faci ca
ursul sa devina crestin?
- Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul il elibera din ghearele sale,
isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin.