Obsesia luarii in greutate si-a pus amprenta pe toate generatiile. Asa se face ca zilele trecute eram si eu, de dimineata, la sala, sa fac niste exercitii cardio, pentru a mai da jos niste kilograme... Si in timp ce-mi faceam eu constiincios exercitiile calare pe o bicicleta pe care se poate pedala aproape de orizontala, vine o tipa si da televizorul mai incet: “Noi incepem ora de aerobic si..”.
Bineinteles ca nu m-a deranjat o asemenea veste, mai ales ca era prima data cand puteam sa vad, live, un astfel de antrenament. Mai aud un glas: “ce vreti sa va pun? Michael Jackson? Vreti altceva?...”. Eu nu prea imi inchipuiam cum ar arata aerobic pe M.J., dar ma gandeam ca ce stiu eu. Si incepe muzica. Eu, tot cu spatele, ca asa era pozitionata bicicleta.
Imi termin eu numarul si ma dau jos, indreptandu-mi privirile catre grupa de aerobic. Nu va pot descrie deziluzia olfactiva: marea grupa era formata din 3 femei. Profesoara, care avea in jur de 50 si ceva de ani, mica de inaltime si grasa. Purta o pereche de colanti negri, semitransparenti prin care se vedea fiecare celula celulitica. Peste colanti avea, cum altfel, un costum de gimnasta, roz, terminat botom cu un snur ce nu-ti oferea sansa de a scapa ceva nici pe fata si nici pe spate.
Exercitiile propuse de ea incepeau dintr-o zona aproximativa si se terminau tot intr-o zona aproximativa, fara sa aibe nimic din eleganta sau corectitudinea la care te asteptai. Elevele erau pe masura profesoarei, cu exceptia faptului ca erau mai inalte, pastrand aceleasi proportii, fiind insa,ceva mai tinere ca profesoare: cu 3 – 4 ani cel mult.
Si in timp ce credeam ca nu mai puteau sa ma surprinda cu nimic, maestra le spune sa ia o minge. Nu e vorba despre o minge normala ci minge de aerobic, din cele mari, in forma sferica, cu un diametru de aproximativ 80 – 100 cm. Toate trei erau in posesia cate unei mingii, cand a venit comanda: “Acum bateti mingea”. Si a inceput canonada, pentru ca “a bate mingea” insemna ca fiecare sa loveasca mingea de pamant, in timp ce picioarele executau un fel de alergare pe loc, cu calcaiele atingand bazinul.
Daca nu aveti o imagine clara, inchipuiti-va 3 elefanti care vor sa para 3 gratzii si inca veti fi departe de ceea ce vedeam eu. In sfarsit, amplecat de acolo cat am putut de repede, bucurandu-ma ca am scapat nemancat de cele 3 dive. Dar dincolo de rautatea articolului meu, pentru ca, ce vreti, oamenii nu se pot abtine in a comenta rautacios, ca altfel n-ar mai exista atatea ziare de scandal care se vand foarte bine, as vrea sa va ganditi la partea pozitiva a ceea ce se petrecea acolo.
In primul rand, erau niste femei care intelegeau ca trebuie sa faca ceva cu trupul lor si care nu acceptau ideea ca, daca au trecut de 40 de ani, viata lor e terminata. Decisesera ca trebuie sa se simta bine in propriul trup chiar si in partea a doua a vietii. Iar i al doilea rand, ea profesoara, merita tot respectul pentru ca refuza sa stea acasa, la pensie si incerca, la randul sau sa transmita cate ceva din cunostintele dobandite in timpul vietii.
Personal cunosc femei care au jumatate din varstele lor si care nu fac nimic pentru propriul corp, fiind convinse ca tineretea le confera avantajul de a arata bine. Bineinteles ca multe ar trebui sa-si schimbe oglinda mincinoasa de acasa, sa nu mai dea vina pe lipsa de timp – le aud pe unele ca trebuie sa aibe grija de copii, de sot, de casa. Dar sunt doar pretexte pentru a justifica lenea, pentru ca orice varsta ai avea, prima persoana de care trebuie sa ai grija esti tu insati. Daca tu nu poti avea grija de tine, cum poti sa ai grija de altii? Ce exemplu le poti da cand nu poti argumenta cu puterea exemplului?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu