Si nu numai ca nu a platit nimic ca impozit pe profit, deoarece chipurile nu face decat sa colecteze in conturile sale dividende obtinute de la niste companii din alte tari (care, potrivit unor reglementari din Uniunea Europeana, nu ar putea fi taxate, caci ar insemna o dubla impunere), dar nu a platit nici macar vreun impozit in general pentru ca n-are de fapt nici un salariat!
Autoritatile se incurca in explicarea acestei minuni si, ce sa mai vorbim, in legatura cu instrumentarea interna si internationala a cazului.
Singura decizie a fost luata de Institutul National de Statistica de a nu include deocamdata minunea cu pricina in PIB, considerand-o de fapt o anomalie.
Dar nu se stie daca pana la urma ii va permite FMI sa ramana la decizia respectiva, caci este vorba de vreo 3% din PIB si, incluzand-o, s-ar putea arata chiar ca Romania a iesit din recesiune!
Nu este insa singura minune din Romania! Circa un miliard de euro cifra de afaceri realizeaza in Romania trei multinationale din domeniul comercializarii cerealelor.
Oficial, acestea exporta grau si porumb din Romania in reteaua lor comerciala internationala si aduc in Romania seminte si substante impotriva daunatorilor.
Dar multi le suspecteaza si de implicare in expedieri ca exporturi si reintoarceri ca importuri de cereale in scopuri evazioniste in plata TVA.
Performantele lor de profit net sunt exceptionale si pentru ca, pur si simplu, activitatea lor, constand mai mult intr-un du-te-vino de hartii, este derulata doar cu vreo 200 de angajati, impozitele pe forta de munca fiind absolut derizorii fata de cifra de afaceri.
Problema este ca, in materie de profit realizat prin ocupari derizorii de forta de munca la cifre de afaceri fabuloase, alti doi campioni straini in Romania sunt chiar cei mai mari investitori straini in productie in Romania, respectiv tocmai cei dati intotdeauna de exemplu pentru implicarea productiva in Romania, ce mai tura-vura, cei prezentati ca icoanele investitorilor straini: Renault si Nokia!
Caci, din pacate, prin productie alti investitori straini nu prea gasesti, ei misunand doar prin retail si sistemul financiar-bancar.
Ei, bine, sa se stie insa ca onor trustul Renault isi deruleaza afacerile din Romania spre strainatate si cele din strainatate spre Romania printr-un SRL care realizeaza o cifra de afaceri de aproape jumatate de miliard de euro cu un singur angajat!
Si sa se mai stie ca onor minunata companie Nokia, perla Clujului, obtine o cifra de afaceri anuala de peste un miliard de euro platind salarii de numai 22 milioane euro, cheltuielile cu forta de munca reprezentand doar 2% in cheltuielile totale.
Iata de ce a venit Nokia in Romania, acceptand si sa plateasca sute de milioane de euro daune Germaniei, de unde s-a relocat. Problema este cu ce se alege Romania din astfel de implicari ale capitalului strain. Evident, numai cu ponoase!
Nici nu s-ar putea altfel la asemenea rate fabuloase de profit pentru firmele straine si la asemenea rate derizorii de ocupare de catre ele a fortei de munca din Romania!
Calcule indirecte - caci, vai!, institutiile abilitate din Romania nu fac asemenea statistici ca nu cumva sa se supere stapanul! - arata ca, la nivel de ansamblu, capitalul strain realizeaza intre o treime si doua cincimi din cifra totala de afaceri a firmelor inscrise in Romania, ocupand insa numai 15-16% din forta de munca. Mai marea eficienta a capitalului strain este doar o fateta a problemei, si nu cea principala.
Cealalta fateta, de esenta, este ca 85% din ocuparea fortei de munca din Romania cade in sarcina jerpelitului capital autohton, care insa, in mod obiectiv, aspira si el la ceea ce vede la stapan. Nici nu-i de mirare ca lucrurile merg cum merg, adica din rau in mai rau!
Analiza de Ilie Serbanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu