[ DOCUMENTAR ] Misterul tăblițelor de la Sinaia

 Unul dintre cele mai controversate subiecte ale ultimilor ani, Tăblițele de la Sinaia au incitat imaginația foarte multor români. Sunt ele niște falsuri geniale sau sunt copii în plumb după o uimitoare și autentică Arhivă Regală din Aur a dacilor?

Tăblițele de la Sinaia reprezintă un set de artefacte arheologice controversate. Conform tradiției locale, sau a unor informații care au circulat în zonă la vremea respectivă, Tăblițele de la Sinaia se referă la un număr impresionant de tăblițe de aur inscripționate într-o limbă si o scriere misterioasă, descoperite cu prilejul lucrărilor de captare a pâraielor Sfânta Ana și Peleș, pentru aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia, și de asanare a mlaștinilor din Poiana Văcăria.

Pe lângă plăcile de aur, lucrătorii ar fi descoperit și monede de tip Maia și Sarmis, ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I. Astăzi, Tăblițele de la Sinaia, sau Tezaurul de la Sinaia se referă la un set de tăblițe de plumb neinventariate care se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din București, de mai bine de un secol. Tradiția locală explică existența prezentelor plăcuțe de plumb prin ideea conform căreia regele ar fi topit piesele originale, valorificând aurul în vederea finalizării proiectului Peleș, după ce plăcile ar fi fost copiate în plumb.

sau link : 

 

Tăblițele de la Sinaia

Viziteaza si :
 http://puppik.blogspot.com
 http://forever19-forever19.blogspot.com
 http://forever19blog.blogspot.com
 http://caniche-poodles.blogspot.com

Justin CAPRA - Calea pe care am ales-o !

Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure,

unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele şi nu văd

imagini de reclamă şi nici telenovele.

Vreau să

înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica

ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei şi foşnetul frunzelor.

Refuz artificialul, nu mai vreau beţivi şi fumători, vreau oameni adevăraţi sau fără oameni.

Justin Capră, românul care a inventat rucsacul

zburător folosit acum de americani în călătoriile

spaţiale, stă la Baloteşti, într-o casă austeră ca o

chilie... Când l-au "vizitat", hoţii i-au făcut

pagubă doar pentru că au lăsat uşa deschisă la plecare.

Era iarnă, el era plecat din localitate şi centrala a

consumat gaz cât pensia lui pe o lună.

Cu rucsacul zburător în beciurile miliţiei

Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar

belele. "În 1956 l-am propus Academiei şi bineînţeles

că am produs ilaritate.

tractoare, nu de oameni să zboare> şi, mă rog, chestii

d-astea. În '58 l-am brevetat. Dar, în '56, pentru

că aveam intenţia să realizez un astfel de aparat şi

nişte maşinuţe, am făcut prostia să merg, neştiind

puterea comuniştilor, la Ambasada Americană să cer

sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ţinut mult - două

săptămâni -, dar dormeam pe ciment şi mâncam un sfert

de pâine pe zi. Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie.

După - am fost dat afară din Armată şi am fost trecut

la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista.

Până în 1962, când a venit Expoziţia Americană la

Bucureşti şi şi-au expus americanii aparatul lor de zbor.

Diferenţa între al meu şi al lor era de culoare: al lor

era gri şi al nostru - negru. Altminteri erau identice".

O jucărie: curent electric din zgomot

Americanii şi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe

tovarăşi să-şi reconsidere poziţia faţă de Justin

Capră. L-au reabilitat oarecum, adică şi-a putut găsi un

loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar şi munca

de jos a fost o "sursă de inspiraţie".

Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o

cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să

transformi zgomotul în curent electric! "Am folosit un

telefon Bell , o membrană cu o bobină şi un miez de fier,

pusă în hala în care se făcea gălăgie şi recoltam în

altă parte curent. Nu am reuşit să produc mult curent,

dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată

hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai

consume din reţea". Asta este una dintre invenţiile

pe care le-a considerat jucării şi nu s-a obosit să le

breveteze.

"Nu se poate, da' funcţionează"

Există însă o invenţie pe care ar fi vrut s-o

breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit

explicaţia fizică.. "Am realizat odată un dispozitiv

care micşora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului

care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că

fiecărei acţiuni trebuie să-i corespundă o reacţiune

egală şi de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet,

n-avea elice, n-avea roţi, n-avea interacţiune magnetică

şi al naibii se mişca. Bineînţeles, consuma, nu era

perpetuum mobile. Şi atunci m-a luat ministrul Octavian

Groza, fiul lui Petru Groza, şi m-a dus la Consiliul

Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie. Şi acolo a venit un

hectar de mărimi - profesori, academicieni, savanţi -

şi prima expresie a fost . La care Groza

zice

justificăm?> Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost

şef de promoţie la Oxford , a studiat dispozitivul şi mi-a

zis

Ăsta n-ar trebui să meargă. Da' bine că merge, c-om

găsi noi justificare matematică>. Nu s-a găsit nici acum".

Circa 100 de vehicule neconvenţionale

Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de

autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un

drum între Bucureşti şi Iaşi , cu viteza medie de

70km/h), 7 aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a

testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Din toate

acestea, doar o invenţie - automobilul fără caroserie,

cu efect pelicular - şi-a găsit o oarecare aplicare.

Este vorba despre un prototip care a rămas la

stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani

să-l construiască. "Un automobil cu caroseria dintr-o

perdea aeriană, care creează şi o propulsie şi poate

face, eu ştiu, şi aer condiţionat în maşină.. Este

vorba de un jet de aer evacuat din faţă şi aspirat în

spate, care îmbracă ocupanţii autovehiculului. Am aruncat

şi apă pe el, nu se întâmplă nimic - nu plouă, nu

ninge". Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă:

un cetăţean din Bacău a folosit invenţia lui Capră

pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ţine,

totuşi, şi apa, şi peştii!

Întrebare frecventă: "De ce nu plecaţi?"

De ce n-a plecat să se realizeze în ţări mai

civilizate? "M-a întrebat asta un ziarist pe vremea lui

Ceauşescu. I-am zis

(comuniştii, n.n.). Păi ce, eu am stricat atmosfera în

ţara asta? Aici este o ţară formidabilă - nu se poate

da faliment pentru că tot sistemul e falimentar. Şi pe

urmă, dacă mă duc cu o sticlă de coniac la ITB, iau un

tramvai. În Germania nu poţi să faci treaba asta, cade

guvernul>. După revoluţie au venit alţii să mă

întrebe .. Păi ce, să mănânc

lebede la Viena? Şi pe urmă, mi se pare mai interesant să

faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu

se poate face nimic. Am fost invitat să rămân în Italia,

America , Germania , Canada .... Credeţi că umblă pe undeva

câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din

Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă

e în România..."

Nu există inginer adevărat fără cultură

Acum, Justin Capră are 75 de ani, dar nici vorba,

nici mişcarea nu-i arată vârsta. El pune

"tinereţea" pe seama familiei. "Tata a murit la 90

de ani pentru că l-a lovit o maşină când era pe

bicicletă. Bunicii, mătuşile - la 102, 107, 110....

"Lucrează la al 73-lea prototip de autoturism şi şi-ar

dori ca cineva să-i continue munca, să cerceteze şi să

pună în aplicare efectele pe care le-a descoperit..

Nu este însă uşor să ajungi ucenicul lui Capră.

"Un inginer, dacă nu are cultură, nu poate lega

fenomenele. De fapt nu cultură, ci un simţ al sintezei.

Kant zice . Ei, cum

dracu' poţi să fii propriul tău stăpân într-o lume

conjuncturală, înlănţuită? Şi spune că morala poate

fi în afara moralei creştine, ceea ce iar este o

greşeală. (...) Newton zice

să vă spun că este direct proporţională cu masa şi

invers proporţională cu pătratul distanţei, e o formulă

matematică exactă, dar esenţa n-o ştie nimeni>. Pentru

că nu există esenţe în materie. Noi, oamenii, ne

deplasăm asimptotic spre cunoaştere pe care nu o s-o

întâlnim pentru că, curba asimptotă întâlneşte

verticala cunoaşterii undeva la infinit."

Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând

voi fi mai liber şi mai fericit... Doamne, ce deziluzie am

avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură

ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria

de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme

ce definiţiile nu ne apropie de esenţe, de vreme ce

adevăr egal subiectiv?

Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este

diferenţial, centrifug, nu dă răspunsul la întrebări.

Pretinsele sale răspunsuri nu rezolvă problema

cunoaşterii. Simt un gol sprijinindu-mă pe adevărul

ştiinţific oficial.. Nu mai vreau clasicul în abordarea

căilor de studiu. Vreau altceva! N-am întâlnit adevărul

absolut, n-am întâlnit decât raportabilităţi,

conjuncturi, relativitate.

Adevărul în care cred este unul singur: adevărul Divin.

Spiritul, în schimb, nu intră în crize,

spiritualistul nu disecă multidimensionalitatea Divină, o

ia ca postulat, ştiinţa spirituală este de aceea

interferenţială, centripetă şi nu dă reacţii secundare.

Există totuşi o cale şi anume: evoluţie în plan

spiritual, în plan creştin, pentru că iubirea, stima,

toleranţa rezolvă toate problemele.

Să zicem că fericirea este, la urma urmei, un fel

de nesimţire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de

exemplu, sunt fericit atunci când sunt obosit fizic şi

când văd rezultatul muncii mele.

Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihică,

sunt ăla care vede alfel. Pentru acest motiv am fost

persiflat, invectivat şi chiar agresat fizic, şi de ce?

Pentru că merg pe alt drum, nu pe cel obişnuit. Deranjez

nişte somnolenţe, nişte tipare. Lumea nu are nevoie de

oameni care nu cred în definiţii, care nu cred în

academii şi nici în premianţi oficiali.

Când ţin o conferinţă sau un curs văd discipolii

mei plecând mai îngânduraţi. Am acest defect, această

particularitate, pun lumea pe gânduri. Mulţumesc lui

Dumnezeu că am ajuns la vârsta la care îmi dau seama că

nu trebuie să critic, înţeleg faptul că există o

programare din afara noastră, în alt raport spaţiu -

timp. (Care spaţiu, care timp? alte relativităţi?)

Nu-mi permit să critic istoria, de vreme ce aceasta

este conjuncturală. Mai întâi că nu cunosc noţiunea de

bine şi de rău. Dar nici nu îl înţeleg pe filosoful

Kant atunci când afirmă că dânsul îşi este propriul

lui stăpân! Cum poate un om fi stăpân pe el într-o lume

înlănţuită?

Prefer înţelepciunea vârstei, observ că geneticul

poate fi optimizat, cromozomii având permeabilitate spirituală..

Eu nu sunt în măsură să ofer soluţii, nu mă

pricep, soluţii vă poate da natura, în măsura

înţelegerii noastre. Eu nu cred în politicieni,

vorbăreţi, colesterolizaţi, cu ţinută opulentă şi ostentativă.

Nu mai cred în imagini, nu cred în virtual.

Eu cred în pădure, în apă, în aer, în filosofia ţăranului

bătrân, pardon, nu în ţăranul de lângă metropolă.

Cred în adevărul Divin, în legătura Divinului cu

omul prin intermediul monarhului şi al sacerdotului.

Nici pe filosoful Platon nu-l înţeleg atunci când şi-a

declarat repubica ce-i poartă numele, de vreme ce l-a

şcolit pe Aristotel în spirit monarhic. Cred într-un

reprezentant de tip confucian, într-o verticalitate, într-un caracter.

Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure,

unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele şi nu văd

imagini de reclamă şi nici telenovele.Vreau să

înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica

ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei şi foşnetul frunzelor.

Refuz artificialul, nu mai vreau beţivi şi

fumători, vreau oameni adevăraţi sau fără oameni.

Vreau să fiu mic pentru a mă bucura de adevărul Divin.
*********************************************
Viziteaza si :
 http://puppik.blogspot.com
http://forever19-forever19.blogspot.com
http://forever19blog.blogspot.com
 http://caniche-poodles.blogspot.com

[ DOCUMENTAR ] Brâncuși sau școala de a privi

Documentar cinematografic realizat în coproducție româno-francezo-belgiană despre opera marelui sculptor Constantin Brâncuşi. Filmul este “o viziune” asupra întregii sale opere, aflată în România, Franţa și SUA. Clipul a fost nominalizat la Festivalul Internațional al filmelor documentare.
Scenariul şi comentariul au fost realizate de scriitorul Marin Sorescu. Filmul este “o viziune” asupra întregii sale opere, aflată în România, Franța și SUA. S-a filmat la Complexul Muzeal de la Târgu Jiu, la Muzeul Național de Artă din Craiova, la Casa memorială-atelier din Paris și la Muzeul Metropolitan din New York.
Din 1963 până astăzi, au apărut în toate părțile lumii peste 50 de cărți și monografii, studii și articole despre Constantin Brâncuși, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial și chiar ca “unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). În 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria: “Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”. Mai aproape de noi, Frank Gehry indică cu precizie influența pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.
Vezi și:
Constantin Brâncuși – Viața și opera sau Constantin Brâncuși filmat - O oră de secvenţe filmate de însuși Constantin Brâncuşi între 1923 şi 1939, în atelierul său din Paris, în Anglia şi în România, mai ales la Târgu Jiu.

[ DOCUMENTAR ] Foametea din Basarabia

Realizat de Fundaţia Sfinţii Închisorilor, acest documentar depăşeşte cu uşurinţă orice film de groază. Este binecunoscut faptul că foamea din perioada 1946-1947 a fost rezultatul deciziilor şi acţiunilor regimului sovietic. Oricât s-a străduit istoriografia comunistă să dea vina pe o consecinţă a fascismului şi a “secetei din 1945 – 1946″, n-a izbutit să justifice politica antinaţională şi antiumană a regimului stalinist în aşa numita Republică Sovietică Socialistă Moldovenească.
În 1947, când mureau deja de foame zeci de mii de basarabeni, industria alimentară din RSSM a depăşit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2%, a uleiului – cu 39,5%, a cărnii – cu 32,5%, a conservelor – cu 101,9%e. Acest lucru îl aflăm din sursa oficială – gazeta “Moldova Socialistă”, din 28 ianuarie 1947. Este evident că aceste produse alimentare proveneau din producţia sechestrată de la ţărani şi se exporta în URSS în timp ce producătorii din Moldova mureau de foame.

Canibalii din Moldova

Anul 1947. Canibalism în socialism. Canibalismul în RSSM era un secret de stat. Era categoric interzis să vorbești sau să scrii despre cruzimea NKVD-istilor şi a activiştilor sovietici care luau toate rezervele de hrană ale băştinaşilor, maturându-le podurile… Nu veţi găsi nici o gazetă sau revistă sovietică din acei ani în care să se menţioneze, cel puţin statistic, cazurile multiple de canibalism. Secretul de stat era păstrat cu stricteţe…

“Toţi au murit”!

Este destul de dificil să vorbești despre canibalism. Cu atât mai mult despre canibalism în Basarabia, în estul Europei. Nu în Africa şi nici în Amazonia, ci la Chişinău, Orhei, Bălţi, Cahul etc.. E foarte greu să-ți imaginezi că în această provincie românească (lăsată ruşilor în 1940 fără nici un foc de armă, reîntoarsă de Ion Antonescu pentru o scurtă perioadă, din 1941 până în 1944 şi reocupată de sovietici în acelaşi an), existau case “sigilate”, pe ele fiind afişată inscripţia “Toţi au murit”. E foarte greu de imaginat că în această parte a Moldovei copiii erau vânaţi pe străzi, aduşi în case, omorâţi şi mâncaţi…

Vizionare online Foametea din Basarabia, 1946-1947

 

BEI DIN STICLE DE PLASTIC ?

Un nou studiu a scos la iveală că băutul apei din recipiente de plastic duce la apariția migrenelor.
Bisfenol A (BPA), substanţă considerată deja responsabilă pentru probleme de sănătate precum obezitatea, infertilitatea şi atacurile cardiace, ar putea cauza migrenele care afectează unul din şapte aduţi din Marea Britanie, după cum arată rezultatele unui studiu.

Cercetătorii au observat comportamentul şobolanilor, dintre care jumătate au primit chimicala o dată la trei zile. În doar jumătate de oră de la administrarea dozei, cobaii expuşi la BPA au devenit mai puţin activi, s-au îndepărtat de zgomote şi lumini puternice, erau uşor de uimit şi au arătat semne de fragilitate în zona capului. De asemenea, semnalele emise de creier au arătat un influx de estrogen.
Substanţa Bisfenol A este folosită pentru a face sticlele din plastic şi conservele mai flexibile şi mai puternice. Face parte din categoria chimicalelor cu potenţial disruptiv endocrin, care alterează felul în care organismul produce hormonii.
Concluziile la care au ajuns cercetătorii sugerează că un demers la nivelul instituţiilor clinice de a reduce expunerea la BPA “poate diminua frecvenţa durerilor de cap şi/sau severitatea, descoperind strategii care pot creşte calitatea vieţii celor afectaţi de migrene”.
“Aceste rezultate arată că BPA are capacitatea de a amplifica simptomele folosite pentru a diagnostica tulburările care apar la pacienţi, sugerâd că BPA ar creşte atât incidenţa, cât şi prevalenţa acestei afecţiuni”, se mai arată în studiu.

---

---

Autorii studiului, publicat în jurnalul “Toxicological Sciences”, le recomandă celor care se confruntă des cu aceste dureri de cap să elimine din dieta zilnică sursele potenţiale de contaminare, care includ tava din cuptorul cu microunde, sticlele şi aparatele cu apă din birou.
Neurologii avertizează că Bisfenol A este folosit în ambalajele produselor alimentare, din plastic sau conserve.”Dacă BPA este implicat în geneza acestor migrene atunci acest lucru ar fi cu siguranţă o piatră de hotar în cercetarea durerilor de cap”, a spus neurologul Fayyaz Ahmed.
Ţări din lumea întreagă, inclusiv state membre ale Uniunii Europene, Canada şi China, au făcut demersuri pentru a interzice chimicalele din recipientele pentru bebeluşi. Bisfenol A apare într-o serie de produse folosite zi de zi, de la bordul maşinii şi perdelele de baie până la chitanţe şi produse cosmetice.
Un studiu anterior care a testat diete cu “mâncăruri proaspete” a ales familii din San Francisco ce au consumat produse la conservă şi au fost expuşi la BPA din cel puţin alte două surse: băutul apei din sticle din plastic; băutul de la aparate de apă de birou; mâncatul în afara casei şi consumul de mâncare încălzită la cuptorul cu microunde.

Acest articol este proprietatea Doctorul Zilei și este protejat de Legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parțială a conținutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicațiile tipărite - revista Doctorul Zilei, iar pentru publicațiile online - www.doctorulzilei.ro

[ Documentar ] Soldat în Legiunea Străină

Timp de generaţii, Legiunea Străină a armatei franceze a fost prezentată romanţat, ca un refugiu pentru bărbaţii care caută o a doua şansă în viaţă. Dar cum este legiunea de fapt? Aventurierul şi exploratorul Bear Grylls porneşte spre Sahara pentru a afla. Alături de alţi 11 voluntari, de la foşti infractori la afacerişti ghinionişti, Bear se înrolează pentru o lună de instrucţie dură într-un fost fort al Legiunii Străine din vestul Saharei.
Acesta este un film documentar în care sunt reproduse rigorile instrucţiei de bază ale Legiunii înseşi – una dintre cele mai dure şi dureroase încercări fizice şi psihice prin care poate trece omul. Legiunea străină (Légion étrangère în franceză) este o unitate a Armatei Franceze, care a fost întemeiată în 1831 printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Franței. A fost creată pentru voluntarii străini, care după Revoluția franceză din iulie 1830 nu mai aveau voie să se înscrie în armata franceză.
Sunt conduși de ofițeri francezi, iar astăzi sunt acceptați și cetățeni ai Republicii Franceze, care în prezent formează 24% din numărul total de recruți. În 2009, Legiunea avea în jur de 7.700 de soldați, iar sediul său se află la Aubagne.
Vezi și:

• Tehnici de supraviețuire – Transilvania – un film documentar în care Bear Grylls înfruntă peisajul aspru din Munții Carpați și luptă cu defileuri înşelătoare şi stînci calcaroase abrupte, pentru a scăpa cu viaţă.
  
• Tehnici de supraviețuire – Republica Dominicană – un film documentar în care Bear Grylls se parașutează în Republica Dominicană, în timpul necruțătorului sezon al uraganelor.

Vizionare online film documentar Soldat în Legiunea Străină subtitrat

[ DOCUMENTAR ] Teatrul viselor

Teatrul viselor este o premieră în România, fiind primul film documentar modern, în format HD, despre o echipă românească de fotbal. Documentarul a fost lansat în premieră în cadrul unei proiecţii speciale la TIFF 2013 (Transylvania Film Festival).De ce stârneşte fotbalul atâtea pasiuni în întreaga lume? Ce înseamnă participarea în Champions League și cu ce rămânem noi, de la jucători, antrenori, până la simpli spectatori, în urma participării la un astfel de eveniment? Filmul este realizat din perspectiva subiectivă a unui spectator neutru, care încearcă să înţeleagă mai bine fascinaţia oamenilor pentru acest fenomen, care are puterea de a ne influenţa pe toţi, conştient sau nu….
Sir Alex Ferguson spunea la un moment dat că “fotbalul este singurul sport care poate pretinde că este cu adevărat global“. Pornind de la această afirmaţie, filmul ne propune să înţelegem mai bine ce înseamnă acest fenomen mondial… Iar cu „profesori” precum Gheorghe Hagi, Gabi Balint, Fatih Terim sau Sir Alex Ferguson nu este foarte greu. Descoperim, treptat, că fotbalul este mult mai mult decât un simplu sport şi că, după această experienţă a CFR-ului în Champions League, multe lucruri, fără vreo legătură aparentă cu fotbalul, s-au schimbat. În bine.
Documentarul a fost realizat cu sprijinul Clubului CFR 1907 Cluj. Filmările s-au desfăşurat în perioada septembrie 2012-martie 2013 cu ocazia meciurilor: CFR-Manchester United, Galatasaray-CFR, CFR-Braga şi Manchester United-CFR.
Vezi și:
Viața lui Nicolae Dobrin, un film documentar despre unul dintre cei mai mari atleți români, maestru al driblingului şi al fentei, un model în executarea paselor şi a loviturilor libere, ales de trei ori cel mai bun fotbalist al României.
“U” Cluj, o legendă adevărată, un film documentar care prezintă istoria unuia dintre cele mai iubite cluburi de fotbal din România, Universitatea Cluj.

Temperatura sufletului tău ...

Ştii acel sentiment de bine, linişte şi calm care se extinde în tot corpul tău? Timpul parcă stă în loc, orice tensiune dispare, grijile se risipesc, iar tu…, tu eşti atât de aproape de ceea ce e esenţa ta. Eşti atât de mulţumit, atât de încrezător. Radiezi fericire. 

Tu îţi mai aduci aminte când ai experimentat ultima dată această stare atât de minunată?

 

Ei bine, aceasta e starea de echilibru a sufletului nostru. La fel cum corpul nostru e făcut să aibă o temperatură constantă, şi sufletul are nevoie de acest echilibru. Ia gândeşte-te puţin. Ce se întâmplă când ţi-e frig sau cald? Organimsul tău instant declaşează mecanisme prin care urmăreşte să readucă temperatura la valoarea normală. De multe ori însă el nu poate face acest lucru fără ajutorul nostru. Fie că trebuie să ne îmbrăcăm mai gros, să dăm drumul la căldură, sau, după caz, să punem comprese sau să luăm medicamente, trebuie să intervenim pentru a-l sprijini. Cu toţii suntem conştienţi că e absolut vital pentru noi ca el să revină la temperatura normală şi, cu siguranţă, nu neglijăm acest aspect.

Dar ştii ceva, şi sufletul nostru e la fel. Uneori fierbe, alteori e sloi de gheaţă. Din păcate nu s-a inventat termometru cu care să-i putem lua acestuia temperatura. Şi cum credem că nu avem ceva palpabil pe post de semnal de alarmă, ignorăm suferinţa sufetului, zbuciumul lui de a reveni la acea stare binecuvântată de echilibru.

Dar ne înşelăm. Dacă suntem atenţi, emoţiile noastre ne avertizează de fiecare dată când sufletului îi lipseşte ceva. Şi nu doar atât, cu toţii avem mereu la dispoziţie 3 căi de a regla imediat temperatura sufletului nostru.

Indiferent de experienţele prin care trecem, putem să readucem echilibrul sufletului practicând - RECUNOŞTINŢA - GEREROZITATEA - IUBIREA NECONDIŢIONATĂ.

Însă acestea trebuie parcticate într-un anumit fel pentru a da rezultate maxime. Trebuie practicate cu consecvenţă şi cu rigurozitate, nu doar când suntem la ananghie.

Şi nu superficial, ci să le simţim în toată fiinţa noastră. Ele sunt şi vitamine şi medicamente pentru sufletul nostru. Ele îi reglează acestuia temperatura. Îl încălzeşte atunci când e ca un sloi de gheaţă şi nu mai simte nimic. Îl temperează atunci când clocoteşte şi e atât de răzvrătit. Da, ce ni se întâmplă, ce facem sau nu putem face, ce avem sau nu avem influenţează temperatura sufletului nostru. Să nu uităm însă că avem mereu la îndemână cele 3 metode.

Eu îţi doresc să te bucuri de acel echilibru sufletesc care ne face zilele mai bune. Exersează mereu generozitatea, recunştinţa şi iubirea necondiţionată. Simte-le cum îţi transformă sufletul. Sunt 3 prietene de nădejde de care te poţi bucura la bine şi la greu ...

In această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii ...

… că atunci când vezi lumina la capătul tunelului nu e eficient să ieşi afară şi să complici lucrurile. John Quinton a fost cel care a observat că politicienii fac asta. Poate îţi dai seama că şi tu faci asta. Chiar atunci când lucrurile par că se îmbunătăţesc, tu începi să vezi că mai multe lucruri „nu sunt în regulă” sau „ar putea merge prost” . Universul este în esenţă un spaţiu prietenos. Atât de prietenos, încât, îţi va da exact ceea ce te aştepţi să-ţi ofere. Nu este minunat ? Bineînţeles, depinde de ceea ce aştepţi… 

…contribuţia ta în acestă zi în mod special ar putea crea cadrul pentru un an total diferit. E ciudat cum se întâmplă lucrurile. Câteodată cea mai mica alegere, una pe care ai putea-o lua în următoarele 24 de ore, ar putea pune în mişcare cantităţi enorme de energie aducându-ţi un mare bine şi o bucurie enormă. Urmăreşte atunci ziua, dar şi cum o petreci tu. S-ar putea să nu-ţi dai seama când pui aceste energii în mişcare. Dar chiar faci asta. Tu chiar faci asta prin tot ce gândeşti, spui sau faci. Aşa că ieşi şi fă din ziua de azi o zi nemaipomenită !

... că perioadele dificile dezvăluie geniul, în timp ce prosperitatea îl ascunde. Horace a spus asta şi avea dreptate. În timpul oricărei perioade grele, geniul tău va fi revelat -- ca şi pentru întreaga umanitate. Vei descoperi că există o altă cale de a trăi faţă de abordarea „care pe care” şi un alt scop demn în afară de „mai mare, mai bine, mai mult”. Priveşte această perioadă atunci, ca o provocare către ingeniozitatea ta şi ca o invitaţie din partea vieţii să redescoperi ceea ce este cu adevărat important: dragoste, familie, prieteni şi... călătoria sufletului tău. 

…că dacă te gândeşti că nu ai nimic de pierdut, câştigi. Dacă gândeşti că ai ceva de câştigat, pierzi. Totul ţine de motivaţie. De ce faci ceea ce faci chiar acum? Să eviţi pierderea? Să obţii un câştig? Ambele motivaţii sunt greşite. Viaţa nu este despre câştig şi pierdere. Viaţa este despre a fi sau a nu fi, a exprima sau nu exprima, cine eşti. Nu fă lucrurile pentru propriul beneficiu. Şi de asemenea nu fă lucrurile pentru a evita pierderile personale. Fă lucrurile pentru a simţiautenticitatea personală. Atunci viaţa ta va avea sens, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău. Ţi-e clar de ce ţi s-a spus asta astăzi, corect ? 

Visele în care alegi să crezi...

Visele în care alegi să crezi devin realitate. Atunci când simţi în adâncul fiinţei tale că vei reuşi să faci ceea ce ţi-ai propus, deschizi uşa pentru miracole. Alege să crezi că ceva bun se va întâmpla. Aşteptându-te să se întâmple vei energiza obiectivul tău îi vei da un elan. Ce te aştepţi să se întâmple, se va întâmpla. Viaţa răspunde în funcţie de concepţia ta.Max Steingart

Iată cuvinte pe care le-am auzit tot mai des de când a luat amploare şi la noi în ţară curentul de dezvoltare personală şi Legea Atracţiei. Starea pe care mi-o dă citirea unor idei de acest gen depinde. Uneori mă entuziasmează, îmi dau elan... alteori mă irită, mi se par... nu că nu ar fi adevărate, doar că spun doar o parte a adevărului.

Da, nu toate visele devin realitate. Poate nu or fi potrivite pentru noi, poate nu am crezut suficient în ele, poate am renunţat prea repede la ele sau pur şi simplu nu a fost să fie. 

Nu ştiu care e experienţa ta de până acum în a-ţi vedea succesul mult dorit îndeplinit, însă cred cu tărie că ceea ce îţi doreşti suficient de tare contează. E ca un fir nevăzut care îţi poartă paşii şi te conduc mai aproape de cine eşti tu, de esenţa ta. Iar viaţa fără vise, fără aspiraţii nu ar mai avea acelaşi farmec, nu-i aşa?

Aşadar, tu ce vise întreţii în imaginaţia ta, cât ţi-s de clare, cât de mult crezi în ele, cu câtă emoţie pozitivă le împuterniceşti şi câţi paşi concreţi faci pentru a le transforma în realitate?

AI PUTEREA SĂ ÎŢI TRĂIEŞTI VISELE !

Ziua în care îţi asumi în întregime responsabilitatea pentru propria persoană, ziua în care încetezi să vii cu scuze, este ziua în care începi să te deplasezi pe drumul către succes. Nimeni altcineva nu o poate face pentru tine. Numai tu poţi face să se întâmple asta. Tu eşti singurul care trebuie să trăiască viaţa ta. Succesul la scară mare necesită ca tu să accepţi responsabilitatea. Depinde de tine să îţi alegi gândurile şi acţiunile care te vor conduce către succes. Viaţa ta va fi ceea ce faci tu din ea. Nimic nu se va întâmpla doar din senin. Succesul îţi va veni în cale odata ce vei realiza ca e de datoria ta sa faci asa incat sa iti apara in cale prin propriile tale actiuni. Puterea de a reuşi îţi aparţine ţie.Max Steingart

Că veni vorba despre responsabilitatea noastră, mi-a plăcut foarte mult ce mi-a spus Roxana Ilea, o persoană tare dragă mie şi pe care o admir pentru felul în care poate transmite într-un mod distractiv, dar constructiv, idei de dezvoltare personală ce pot fi uşor înţelese şi integrate în viaţa de zi cu zi. De multe ori, în urma discuţiilor cu ea reuşeam să văd lucrurile într-o cu totul altă perspectivă şi, astfel să pot face paşii cei mai potriviţi în direcţia viselor mele. Dar să revenim...

"Se povesteşte că un om se tot ruga mereu lui Dumnezeu în felul următor: „Dă Doamne să câştig la lotto”, „Te rog Doamne fă în aşa fel încât să câştig la lotto!” „De ce nu câştig şi eu la lotto, Doamne?” Şi tot aşa, câţiva ani la rând.

La un moment dat Lui Dumnezeu I se face milă de săracul om şi Se gândeşte să-i răspundă la rugăciune. Şi-i spune: „Cumpără-ţi odată bilet!”

Este amuzant când este vorba despre altcineva. Dar, de fapt, foarte mulţi oameni Îi trimit lui Dumnezeu rugăciuni fără să facă pasul care le revine lor personal, să-şi "cumpere biletul". De fapt, aceasta este prima cauză pentru care ne rugăm şi nu primim.

Faptul că tu citeşti acum aceste cuvinte, poate fi o cale prin cale primeşti răspuns la o dorinţă de-a ta. Fă o pauză şi aminteşte-ţi...ce ai cerut în ultima vreme? Nu ştiu cum credeai tu că noi primim ghidare, dar, de obicei, ea vine pe cele mai comune căi. De aceea este foarte uşor să o ratăm sau să nu o înţelegem. Deci, dacă ţi-ai dorit în ultima vreme ceva cu ardoare, acum primeşti o soluţie prin care poţi învăţa care este pasul pe care tu trebuie să-l faci pentru ca să primeşti ceea ce îţi doreşti. Asta aşa, ţi-o spun foarte clar, ca să nu o ratezi!

A doua cauză pentru care te rogi şi nu primeşti este că nu faci nimic nou. Nu deschizi nicio uşă nouă pe care noul să intre. Nu creezi niciun context, nu vorbeşti diferit, uneori nici măcar nu realizezi că ai gânduri care îţi ataca dorinţa."

Aşadar, clarifică-ţi visul, fă-ţi cât mai bine partea ta, fii deschis la alternative, la nou. Nu uita că dincolo de informaţii care să te ajute să îţi vezi visele cele mai dragi cum prind viaţă ai nevoie de experienţe.

PUNE SUFLET ÎN CEEA CE FACI !

Era odată un tibetan care plecase de unul singur spre o mânăstire ridicată în vârf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere şi tunete.

Omul a găsit un han unde să se adăpostească abia după ce s-a lăsat întunericul. A schimbat câteva vorbe cu stăpânul locului, a mâncat ceva şi s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziuă şi călătorul era gata de plecare.

Hangiul s-a uitat pe fereastră, a văzut cum toarnă cu găleata şi a spus: „Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prăpăd, n-o să apuci să ajungi nici până la următorul han, darămite sus pe munte!“

Drumeţul a deschis uşa şi i-a răspuns din prag: „Nu-ţi face griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, aşa că picioarelor mele le este uşor să-l urmeze.“

Atunci când îţi doreşti ceva cu sufletul, dorinţa e ca şi împlinită, nu trebuie decât s-o urmezi.

De la japonezi citire ...

Motto: “Când te oprești să alergi după lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găsi”

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul:

Să fii ceea ce ești!
Una dintre cele mai mari provocări în viață este să să fii tu însuți într-o lume care încearcă să te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos că tine, mai deștept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. . Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.

Trecutul
Nu vei putea începe următorul capitol din viața ta, dacă vei continua să îl citești pe ultimul.

Frica să greșești
Făcând ceva și obţinând un rezultat greșit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.

Problemele
Înfruntă-le cu capul sus! Nu, nu va fi ușor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăși fără greșeală toate complicațiile cu care viață ne pune față în față. Nu suntem făcuți să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supăram, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieții: să ne înfruntăm problemele, să învățam din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Acesta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

A minți
Poți minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine.Viețile ni se îmbunătățesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.

Nevoile proprii
Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine că persoană, atunci când iubești pe cineva prea mult. Și să uiți că și tu ești special. Da, ajută-i pe ceilalți, dar ajută-te și pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ți urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.
Ești pregătit… Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o noua șansă. Pentru că cele mai multe oportunități din viață ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întâi insuficient pregătiți. Dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa?

Relații din motive greșite
Relațiile trebuie alese înțelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbești. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla la timpul potrivit, cu persoana potrivită și din motivele corecte. Îndrăgostește-te pentru că așa simți, nu pentru că te simți singur.

Relații noi
Vei învăța că în viață oamenii pe care-i întâlnești, îi întâlnești cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăța câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi și câțiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.

A concura cu toți ceilalți din jurul tău
Nu te mai gândi la ce fac ceilalți mai bine decât tine. Concentrează-te să îți bați propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine și propria-ți persoană.

Invidios pe ceilalți
Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiți alții, în loc să te uiți la tine și la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: ce am eu și toată lumea își dorește?

Mustrarea pentru greșelile vechi
Putem iubi persoanele nepotrivite și putem plânge pentru lucrurile greșite, însă, indiferent ce întorsătură ia viață, un lucru este sigur: greșelile ne ajută să găsim acele persoane și acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toți greșim, toți ne zbatem și chiar toți regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ți se întâmplă, bun sau rău, te pregătește pentru un moment care urmează să vină.

Cumpărarea fericirii
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite : dragostea, râsul, prietenia… Completați voi lista mai departe!

Așteptarea fericirii de la ceilalți
Dacă nu ești mulțumit cu tine, așa cum ești, nu vei fi fericit nici în relațiile cu alte persoane. Trebuie să-ți creezi stabilitate și fericire în propria viață înainte de a o împărtăși cu altcineva.

A trăi în gol, gândindu-te și răzgândindu-te
Nu mai analiza așa de mult fiecare situație căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situația și acționează. Nu poți schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunți. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca întâi să dai drumul la minge.

A plânge de milă
Surprizele neplăcute cu care viață te pune față în față nu fac decât să îți netezească calea în direcția care era menită pentru tine. Poate nu înțelegi și nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec și poate îți va fi greu. Dar reflectă și la celelalte lucruri negative care ți s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situație fericită. Așa că zâmbește! Lasă-i pe toți să vadă că astăzi ești mult mai puternic decât erai ieri. Și astfel vei fi.

A ține supărări
Nu îți trăi viață cu ură în suflet. Vei ajunge să te rănești mai mult pe tine decât pe oamenii pe care îi urăști. Iertarea nu înseamnă “Ceea ce mi-ai făcut este în regula”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul! Renunță la ranchiună, găsește-ți pacea și eliberează-te. Și, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este și pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te și pe tine, mergi mai departe și încearcă să te descurci mai bine data viitoare.

Nivelul
Refuză să îți cobori standardele doar pentru a-i mulțumi pe cei care refuză să și le ridice pe ale lor.

Explicații și scuze la nesfârșit pentru greșeli
Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dușmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simți că este corect.

Frumuseţea bucuriilor mărunte
Bucură-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi și vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viața ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.

Calea ușoară
Viața nu e ușoară, mai ales atunci când plănuiești să obții ceva care să merite. Nu alege calea ușoară care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.

A învinui pe alții pentru necazurile tale
Îți vei realiza visele în măsura în care îți vei asuma responsabilitatea pentru viața ta. Când îi învinuiești pe alții pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părți din viațata.

Griji
Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puțin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puțin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situație întrebă-te următorul lucru: “Va mai conta situația asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, e clar că îți faci griji inutil.

Concentrare pe ce vrei să se întâmple
Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întâmpla în ziua respectivă și ești puțin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate.

A fi recunoscător
Oricât de bună sau grea a fost viaţa ta până în acel moment, trezește-te dimineața și fii mulțumit că trăiești. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândești la ceea ce îți lipsește, gândește-te la ceea ce ai tu și le lipsește altora.

Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viața lui, îți va face loc în ea, nu trebuie să te bați tu pentru un loc acolo. Nu încerca să te bagi cu forța în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.

Amintește-ți mereu că prietenii adevărați nu-ți sunt cei care sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape când ți-e cel mai greu!