Se afișează postările cu eticheta minuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta minuni. Afișați toate postările

A renascut speranta !!!

Nici nu-mi mai aduc bine aminte ce zi era. Era o zi ca oricare alta, dar ceva minunat s-a petrecut atunci cu mine si a transformat-o intr-o zi speciala, prima zi din noua mea viata.

Impreuna cu Radu si Andreea eram la bunici, intr-un sat situat la granita dintre munti si dealuri. Ne plimbam prin gradinile oamenilor, pentru ca acolo gradinile inca sunt deschise si poti trece din una in alta, respectand proprietatea omului. La un moment dat ne-am trezit intr-un luminis, pe o colina mica dar care domina imprejurimile. SI pentru ca nu faceam nimic, ne cam plictiseam. Atunci Andreea a avut o idee minunata: “Baieti, sa construim un oras“. Am privit-o ca pe o zanatica: cum sa construiesti un oras?!”. Apoi am inteles ca jocul asta era ceea ce ne lipsea. Ne-am apucat sa strangem bucati de lemn, castane cazute, conuri de brad, frunze, ca sa ridicam primele case.

“Nu asa, ne-a oprit Andreea. Daca tot vom construi, vreau sa fie ceva nemaivazut”

“Bine, dar cum? Ce vrei sa facem cu ce avem noi?” intreaba prietenul meu Radu.

“Orasul nostru o sa domine valea asta – si arata de jur imprejur – o sa-l inaltam”

“Pe ce? Ca nu avem cazmale sa sapam”, spun eu timid.

“Nu-i nimic, o sa-I punem o fundatie din pet-uri, ca am vazut gramada pe aici”

Mi-a placut ideea ei si am plecat toti trei sa strangem sticle de plastic de pe deal. Cred ca am reusit sa adunam vreo 3-400 de sticle.Am trasat un perimetru si am infipt, pe marginea lui, sticlele cu gura in jos. Apoi, in interior am pus celelalte sticle. Peste ele am pus crengi si frunze si peste am inceput sa construim orasul minune. Ne-am folosit de tot ce aveam ca sa facem case, sosele, ba chiar si un stadion de fotbal si un aeroport. E adevarat, avioanele noastre erau facute din cateva crengi prinse intre ele cu folie de plastic, dar chiar si asa aratau minunat. La final, desi murdari si obositi, eram mandri de opera noastra care chiar domina valea.

“Si acum stiti voi ce-I lipseste orasului nostru?” intreaba Radu

“Ce?”

“Un nume ma, ca nu se poate oras fara nume”

“Nimic mai simplu, intervine Andreea. O sa-i spunem City Town”

“In nici un caz. E un oras romanesc, draga mea, ii aduc eu aminte”.

“Pai atunci sa-i spunem Prietenopol, adica orasul prieteniei, ca l-au facum 3 prieteni”.

Orasul Bucuriei, Vai de ei, Firstopol, Bucurestiul de sus, Axus Mundi, Fericesti, Treiesti. Toate au fost denumiri propuse si nici una acceptata in unanimitate. La un moment dat, in timp ce nu ne decideam asupra numelui, s-a pornit un vant puternic. Stilele nu aveau dopuri asa ca zgomotul prudus de vantul care trecea prin ele era infiorator. SI tot atunci s-a petrecut dezastrul: una dintre sticle a cedat si a cazut in afara perimetrului. Ne-am infiorat cu totii si asteptam sa vedem ce va urma. N-am avut mult de asteptat pentru ca vantul a inceput sa le clatine si pe celelalte. Orasul intreg se misca si bucati, la inceput marunte din el se prabuseau.

“Nu stati, faceti ceva”, le-am strigat celor doi si m-am repezit sa pun la loc sticlele cazute. Dar ei stateau, pur si simplu, cu fetele obosite. SI dincolo de oboseala se ghicea dezamagirea. Erau dezamagiti ca rodul muncii lor se prabusea. Bine, e adevarat ca se ducea totul de rapa, dar de ce nu faceau ceva ca sa opreasca asta? Abia in acel moment am realizat cauza: prietenii mei isi pierdusera speranta. SI o data cu ei simteam ca mi-o pierd si eu. Nu puteam salva o lume, chiar si artificiala, care se baza pe pet-uri, pe poluarea mediului. SI dintr-o data realizam ca ceea ce se intampla acolo, pe colina, cu lumea noastra, se intampla si in realitate. Oamenii si-au pierdut speranta intr-o lume mai buna si polueaza mediul. Nu stiu cine a inceput prima data - probabil ca prima data a inceput din joaca, atunci cand un baiat sau o fata a aruncat in apa prima sticla de plastic, fericit (fericita) ca pluteste. Acum traim din plin intr-o lume poluata si lipsita de speranta… speranta… SI o idee noua a incoltit in mine. Da. Stiam ce trebuie sa fac. Stiam ca singur nu puteam salva natura. Chiar daca eu as avea grija sa nu poluez mediul, ceilalti, cei fara de speranta, vor continua sa o faca in detrimentul generatiilor viitoare. Asa ca datoria mea cea dintai era asta: sa pastrez speranta vie. Ba mai mult decat atat, trebuia sa renasc speranta in inimile celorlalti, incepand cu cei din jurul meu. Si-n momentul acela de luciditate am simtit cum un foc launtric a izbucnit in interiorul meu. Dar nu-mi era teama. Stiam ca va arde din mine doar raul si ca din cenusa aceea o sa renasca iar speranta.

Am lasat orasul intreg sa se prabuseasca, pentru ca nu puteam salva ceva cu o fundatie din pet-uri. Dar stiam in sinea noastra ca sfarsitul acela avea sa fie inceputul unei vieti noi pentru fiecare dintre noi, o viata responsabila, o viata mai buna, o viata in care urmasii nostri sa poata respira aer curat. Nu ne trebuiau medalii sau recunoasteri pentru ceea ce urma sa facem. Pentru ca noi aveam altceva care dureaza mai mult decat orice diploma sau tinichea: noi aveam speranta renascuta.

Laurentiu Ianculescu

Pustoaice sau Femei Mature?

Probabil una dintre cele mai vechi dileme ale barbatului: o pustoaica sau o femeie matura? De curand am avut o discutie cu un prieten, care m-a determinat sa scriu aceste randuri. Este vorba despre perceptia barbatilor, in general, asupra varstei femeilor. Se simt ei mai atrasi de femeile trecute de 30 de ani sau tot pustoaicele reusesc sa le capteze atentia?

Am constatat, ca tot mai multi barbati prefera, pentru o relatie de lunga durata, femeile trecute de o anumita varsta, dupa mai multe incercari esuate cu fete mai tinere. Sigur ca pustoaicele le vor atrage in continuare atentia, dar stabilitatea si linistea de care au nevoie o vor gasi langa cineva mai eperimentat si cu perceptii mai realiste.

Nu de mult timp am trecut si eu pragul acestei varste si ma gandesc ca, daca eram intrebata acum 2 sau 3 ani despre perceptia mea asupra varstei de 30 +, cu siguranta as fi raspuns ca la aceasta varsta, m-as considera deja pe o panta rapida si abrupta coborand spre varsta a treia.

Insa, pe masura ce am inaintat in varsta si in urma mai multor discutii cu prietenii de sex opus, am constatat ca admiratia barbatilor se indreapta tot mai mult spre femeile care „au ceva de spus” si cativa ani in plus adunati la varsta. Bineinteles ca afirmatia este valabila pentru acele femei care si-au valorificat cu folos anii trecuti si au stiut sa invete ce e mai bun din toate momentele prin care au trecut. Cat despre fetele tinere, ele vor avea mereu avantajul faptului ca au si „ceva de aratat”, ca doar ce-i tanar si proaspat oricui ii palce.

La 30 de ani, femeia se afla la cumpana dintre doua generatii; este mai inteleapta, rafinata, sofisticata, dar mai practica in acelasi timp. Femeia la 30 de ani are un stil deja definit si se cunoaste suficient de bine, astfel incat sa stie exact ce vrea si de la cine.

Cate dintre noi, la 20 de ani, nu spuneam „eu nu ma pot abtine: asta gandesc acum, asta spun; ii convine, bine, se supara, la revedere”. Diplomatia si pastrarea cumpatului incepe sa triumfe dupa o varsta, asa ca femeile mature se vor manifesta mai rar zgomotos, in public, si nu vor face reprosuri sotului sau iubitului de fata cu prieteni sau necunoscuti. Oricat de deranjata ar fi, o femeie matura isi va pastra „tiradele” pentru mai tarziu, cand va „spala rufele murdare in familie”. In contrast, tineretea este mai exuberanta, dar si mai putin chibzuita.

Imi aduc si eu aminte de primii ani ai tineretii. E varsta la care ai tot felul de framantari, ambitii superficiale, concentrate mai mult pe grija pentru aspectul fizic si pe capatarea maxima a atentiei celor din jur. Multe tinere isi aleg modelele din randul fetelor din jur, care arata foarte bine, asistentele frumoase de la emisiunile televizate sau fotomodelele din pictoriale. dorindu-si sa le concureze cu orice chip.

Dupa de 30 ani, altele sunt ambitiile, iar afirmarea se face prin stil si eleganta, prin ce spui si cum te porti. Trecuta prin momente si mai fericite si mai putin fericite, femeia matura stie sa se pretuiasca pe sine si debordeaza de siguranta si incredere. Aparitia primelor riduri in coltul ochilor o vor afecta, dar asta nu se va cunoaste in comportamentul ei, ci dimpotriva, ea va stii sa-si poarte varsta cu deminitate si optimism, reusind sa se faca admirata si remarcata prin punctele sale tari.

[ VIDEO ] Misterul zeilor din Bucegi

Pe blogul lui Eliszar , erau scrise urmatoarele :



In urma cu circa 11 ani de zile, o intamplare ciudata a fost relatata de ziare. Timp de cateva saptamani, un nor straniu a stationat deasupra locului respectiv timp de patru zile, producand o stare de neliniste celor aflati in zona. La un moment dat norul s-a lasat asupra unei turme de oi si a disparut cu cele citeva zeci de mioare, inclusiv cainii de paza. Unul dintre ciobani a fost martorul ciudatului eveniment, dar nimeni nu l-a crezut si paznicul turmei a fost acuzat ca ar fi vandut oile. F. T. radiestezist, se afla la vremea respectiva intr-o tabara de vara. A ajuns intamplator in zona, urmarind niste linii de forta care i s-au parut iesite din comun. “Ansa imi indica existenta unui manunchi de linii de forta care convergeau catre doua puncte. Unul dintre puncte era schitul vechi, iar al doilea urca pe riu. Intr-o zi am urcat sa fac masuratori pe directia respectiva si cand am ajuns acolo am ramas inmarmurit. Era un nor vinetiu de vreo 150 de metri lungime si circa 50 –60 de metri latime, la o inaltime de citiva deasupra bradului acela mare”.
Curiosul radiestezist a incercat sa masoare liniile de forta din jurul bradului, dar ansa se misca haotic. “La un moment dat s-au auzit niste bubuituri ciudate dinspre nor si am vazut citeva fulgere. Am vrut sa plec repede, de teama sa nu ma loveasca vreun fulger, dar ceva ma tintuia pe loc. Am crezut ca e din cauza fortei magnetice generate de nor si mi s-a facut si mai frica. Priveam norul vinetiu brazdat de mici fulgere cand am vazut cum s-a desprins un fel de virtej care a coborit si a smuls, efectiv un brad din radacini. Apoi vartejul s-a indreptat spre mine, m-a luat si m-a izbit de un copac”. dincolo de panica ce pusese stapinire pe el barbatul sustine ca a simtit cum doua maini il apuca de subtiori si-l arunca. Apoi vartejul a dat de cateva ori ocol bradului din poiana si s-a risipit intr-o mare de frunze si crengi. “Efectiv s-a scurs in pamant, ca apa de ploaie. A fost ingrozitor, am crezut ca mi-a sunat ceasul. Am luat-o la fuga disperat, spre manastire, unde eram cazat si le-am povestit si celorlalti ce s-a intamplat”. Nu l-a crezut nimeni, dar cativa colegi au mers la locul faptei sa masoare energia. Nu au mai gasit nici un nor dar ansele refuzau sa se miste. “Era ca si cum in zona n-ar fi fost nici un fel de energie, nici energia vitala a copacilor si nici macar propriile noastre energii. Practic inregistram ceva ce nu exista. Totul arata ca acolo, in acel loc, nu exista nici un cimp de forta si implicit nici o forma de viata. Ori cel putin noi eram vii. Din pacate, nici unul dintre colegii nostri de la schit nu a crezut asa ceva. Au venit citiva sa masoare personal liniile de forta, dar de data asta totul parea normal, asa ca unii ne-au luat demincinosi, altii ne-au spus ca habar nu avem sa umblam cu ansa”. Refugiul ultimilor zei Cu 30 de ani in urma, un cercetator din Peru, Daniel Ruzo, producea si difuza un documentar in care vorbea despre existenta unei civilizatii antice, numita antediluviana sau civilizatia gigantilor. O parte din documentarul lui Ruzo a fost filmat in Ceahlau, Calimani si Bucegi. Documentarul a fost o noutate doar pentru lumea oamenilor de stiinta. Pentru ca urmasii taranilor de pe Valea Prahovei stiu ca muntiilor au fost locuiti nu numai de uriasi ci si de zei. Se spune ca atunci cand titanii s-au rasculat impotriva zeilor si i-au atacat, stapanii lumii au fugit in aceasta zona si si-au gasit scaparea sub Bucegi. Aici si-au refacut fortele si aici li s-a alaturat Hercule, eroul civilizator care i-a infrant pe titani si a restabilit ordinea fireasca a lucrurilor. In cinstea victoriei ar fi fost sculptat Sfinxul, ca simbol al legamintului dintre zei si oameni. De atunci Bucegii au fost considerati munti sfanti si acesta este si motivul pentru care preotii daci isi desavirseau pregatirea in pesterile de aici. Altii spun ca in pesterile de aici si-au gasit refugiu ultimii zei, atunci cand oamenii, convertindu-se la crestinism, au incetat sa le mai inalte temple si altare de rugaciune. “Prin locurile astea a trecut si Apostolul Andrei. Se spune ca el ar fi inchis ultimii zei intr-una dintre pesteri si ar fi pravalit stinci la gura ei pentru a-i inchide pe veci acolo. De aia, cand se scutura muntii de e vreun cutremur, noi spunem ca se opintesc vechii zei in peretii muntilor ca sa gaseasca un loc pe unde sa iasa din nou la suprafata”. Unii arheologi cae, prin descoperirile lor incearca sa demonstreze valabilitatea unei asemenea teorii, sustin ca nemtii, in perioada celui de al doilea razboi mondial, au fost la un pas de a descoperi intrarea catre subteranele misterioase. Lucrarile efectuate de inginerii nazisti sub muntele Paduchiosu a fost tinute in cel mai mare secret, soldatii germani pazind locul cu strasnicie de orice intrus. Ce anume s-a intamplat acolocu exactitate nimeni nu stie, dar lucratorii folositi au fost impuscati de soldati inainte ca acestia sa plece. “Oamenii nu mai cred in zei. Au impresia ca acestia au fost doar nascociri ale muritorilor, mai exact ale celor invatati pentru a stapini multimea cu ajutorul misticismului. Spre dezamagirea lor, o serie de descoperiri arheologice sustin contrariul. Sunt o gramada de urme ale acestora pe tot cuprinsul planetei. Lucruri a caror existenta nu poate fi explicata decit prin existenta unor entitati cu puteri speciale sau a unei civilizatii mult superioare celei actuale”, sustine Radu Georgescu, unul dintre cei care cauta dovezi pentru a demonstra ca ultimii zei s-au retras in Carpati. Furtuni iscate din senin Zona respectiva este ocolita de oamenii muntilor din cauza furtunilor care izbucnesc din senin si care pot tine de la citeva minute la citeva zeci de minute, dupa care se opresc brusc. Si indiferent cit volum de apa cade pe pamant, niciodata nu balteste la suprafata. Totul se duce in pincecul muntelui ca intr-un urias rezervor care are nevoie si de ultima picatura de apa. Desi legendele despre rautatea locului sunt stiute de toti localnicii, unii dintre ei nu iau seama la astfel de lucruri considerindu-le superstitii ce nu fac cinste mintii omenesti. Printre ei sunt si calugarii de la schitul pestera. Unul dintre frati a fost prins, in urma cu citiva ani de o rupere de nori. S-a adapostit sub bradul urias si a asteptat sa se potoleasca potopul, dupa care a coborit in gura pesterii, la chilii. “Cand m-a vazut un frate de aicea, m-a intrebat de ce-s ud leoarca, ca doar afara era soare puternic. A crezut c-am cazut in apa. Atuncea eu mi-am dat seama ca ploaia aia n-a fost lucru curat si m-am dus la parintele staret de m-am spovedit si de-am luat canon ca ma intilnisem cu lucru diavolesc”. “A disparut la fel ca taica-sau, inghitit de munte” Mariana C. din Busteni si-a pierdut fiul in aceeasi zona. Era in octombrie 1996 si fusese cu baiatul sau la manastire sa aprinda citeva luminari si sa se roage pentru sufletul barbatului ei, disparut pe in zona Pestera cu mai bine de 20 de ani in urma. “L-au cautat la vremea ceea salvamontistii si Militia, dar nu a fost chip sa-i gaseasca trupul. Atunci am stiut eu c-a fost inghitit de munte pentru ca s-a dus in zi de sarbatoare sa culeaga ciuperci si nu avea voie”. De atunci, in fiecare an, femeia urca la manastire la Pestera si aprinde citeva luminari si da cite ceva de pomana la turistii care trec pe acolo. Le da ca sa fie de pomana pentru sufletul celui furat de munte. In octombrie 1996 nu fusese cu nimic mai deosebit ca in alti ani. Numai ca dupa ce a dat de pomana la citiva turisti razletiti prin zona, femeia l-a luat pe baiatul ei de 29 de ani, Tudor, sa urce pina la stina din susul riului, sa cumpere niste branza si niste smantana mai ieftina. Nici unul nu si-a inchipuit ca abaterea aceasta din drum avea sa le fie fatala. Si nici ceata care se ridica pe alocuri de-a lungul riului nu le-a trezit suspiciunile, fenomenul fiind frecvent in acel anotimp, la munte. Numai ca, inainte de a ajunge la poiana cu bradul cel batrin, ceata s-a indesit. Femeia mergea inainte, iar baiatul la cativa metri in urma ei. “La un moment dat am avut o strangere de inima si m-am uitat in spate, dar nu am mai vazut baietul. L-am strigat in toate partile, l-am cautat, dar nu l-am mai gasit. A disparut la fel ca taica-sau, inghitit de munte. Si m-au lasat amandoi singura pe lume, ca eu mi-am dat seama ca pe Tudor l-a luat taica-sau”. De atunci in fiecare an, femeia urca de una singura la schit si da de pomana pentru amindoua sufletele ce i-au fost dragi. Apoi urca pina in poienita si aprinde doua lumanari mai mari “sa le lumineze si pe lumea cealalta, unde or fi ei”, iar in sinea ei spera ca intr-o zi ceata sa se deschida si pentru ea si sa-si afle barbatul si copilul. “Aveam impresia ca nu sunt singur” In vara anului 2002, Marius C. din Ploiesti, de 22 de ani, a fost pe punctul de a muri inghetat in acel loc. Sa fii la munte si sa fie ger, nu e nimic ciudat. Ciudat e ca asta sa se intimple vara, la sfirsitul lui iulie, cand temperaturile nu au coborit niciodata sub 16 – 18 de grade, chiar si pe timpul noptii. Tinarul a fost gasit a doua zi, in jurul prinzului, de caini ciobanesti de la stina din apropiere, care au alertat ciobanii. “Cand am ajuns noi la el, avea degetele degerate si la miini si la picioare si nu se putea misca deloc. Cum pustiului de nu l-am auzitara, ca noi in sara aia am statara la foc, de vorba, la citiva pasi de el. A avut noroc cu ciinii istia mari care se vede treaba ca l-au simtit. I-am dat citeva guri de rachiu si si-a revenit imediat”. La rindul sau, Marius nu stie exact ce anume i s-a intamplat. Era un impatimit al muntelui si rar treceau doua saptamani fara sa-si ia in spate rucsacul si sa plece, de unul singur sau insotit. Locul il descoperise din intamplare si de atunci se ducea acolo de fiecare data cand simtea nevoia sa-si incarce bateriile. De data asta a fost diferit. Dupa ce si-apus cortul linga brad, s-a dezbracat si s-a dus sa faca baie in apa rece a riului. Apoi s-a intins la soare sa se usuce. “Atunci am simtit un miros placut de busuioc si m-a luat cu frig. Am vrut sa ma ridic ca sa pun ceva pe mine, dar nu ma puteam misca. Am intrat efectiv in panica si am vrut sa strig dupa ajutor, dar nu puteam sa articulez nici un cuvint. Simteam cum ma cuprinde o raceala cumplita din crestet pina in calciie. Mi-a fost frica ca am paralizat si ca o sa ma manince ursii din zona”. Dupa amiaza care a urmat si noaptea au fost cumplite pentru Marius. “Aveam impresia ca nu sunt singur, ca aud pasi si soapte, dar nu puteam sa vad cine e in jurul meu. Ma uitam la cer si la stele si simteam cum trupul mi se face din ce in ce mai greu si cum imi ingheata, efectiv, singele in vine. Dimineata m-au gasit ciinii si au inceput sa urle a mort. Au venit ciobanii si m-au frectionat si mi-au dat sa beau niste palinca de mi-am revenit imediat”. Ploiesteanul este convins ca a avut de-a face cu o entitate malefica, dar medicii sunt ceva mai circumspecti. Ei sustin ca starea de imobilizare e din cauza apei reci si a curentilor de aer care au afectat pe termen scurt nervul sciatic iar acesta a blocat organismul. “Si atunci ce erau soaptele si zgomotele pe care le auzeam?” se intreaba contrariat tinarul. Intoarcerea vechilor zei Parerile specialistilor se impart. Unii considera ca zona este una de intrepatrundere spatiala si ca in anumite momente din an un colt din alta lume se suprapune peste acest colt din Bucegi. In felul acesta sunt explicate disparitiile bruste cit si lispa de manifestare temporara a energiilor, justificata prin neutralizarea reciproca a cimpurilor de forta din cele doua lumi. Altii considera ca tot ce pare manifestare paranormala poate fi explicata logic. Chiar si disparitiile sunt puse pe seama unor asa numite “nebunii temporare”. “Oamenii si-au pierdut pe cineva drag si in mintea lor au dat viata unei adevarate regii mentale. Baiatul disparut probabil ca a cazut in vreo prapastie dar mama, indurerata, a preferat sa creada ca a fost luat de munte si ascuns cine stie unde. Totul ca sa nu recunoasca ca a murit si ca nu va mai invia niciodata”, sustine Cristian Nicolau, psiholog. Si mai exista o categorie de oameni, anume cei care cred ca, acolo, in pantecele muntilor Bucegi, zeii de altadata revin la viata si incearca sa iasa la suprafata, pentru a recuceri lumea pe care o conduceau candva.

Test neurologic


Acesta este un test neurologic ADEVĂRAT.

Stai confortabil şi fii calm
.

Cu alte cuvinte, lasă deoparte partea ganditoare a creierului tau, pune-ţi creierul în stare neutră.


1- Găseşte litera "C" mai jos. Nu folosi cursorul pentru ajutor.

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO


OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO


2- Dacă ai găsit deja litera "C", acum găseşte cifra "6" mai jos.

999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999

999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999

999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999

999999999999969999999999999999999999999999999999999999999999999

999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999

999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999


3- Acum găseşte litera "N" mai jos. E un pic mai dificil....

MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMNMMMMM

MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM

MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM

MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM


Aceasta NU este o glumă. Dacă ai reuşit să treci aceste 3 teste, poţi să anulezi programarea anuală la medicul neurologist. Creierul tău este grozav şi eşti departe de a avea vreo legătură cu Alzheimer.


Felicitări!
*****
PS : Primit pe mail , nu mai stiu de la cine !

[ FOTO ] IMAGINEA ANULUI 2010 - CAMILE !


INTAI UITATI-VA LA POZA - SI DUPA ACEEA CITITI TEXTUL!!!
..... cu siguranta ca va veti mai uita inca o data la poza!
*******
CLICK pe imagine pentru a o mari !
*******
Este fotografia despre care se spune ca va primi probabil premiul pentru cea mai buna fotografie a anului...
Sa fiti atenti la liniile albe de sub camile.
Poza a fost facuta la apusul soarelui, direct de sus , iar ceea ce este negru sunt doar umbrele , iar cele albe sunt de fapt camilele!!!
****
Sursa : aceeasi EVA F . ...

[ VIDEO ] ROMANIA - PARANORMAL , LA EL ACASA !



In Romania exista zone cu o incarcatura energetica extraordinara, cu povesti desprinse parca dintr-un film fantastic, cu posibile explicatii pe care buzele tale nu ar indrazni sa le transmita mai departe, exista enigme pe care, din diverse motive, oamenii de stiinta au renuntat sa le desprinda din nimbul de legenda si supranatural.

Am afirmat de multe ori ca lumea este facuta doar din alb si negru si culori aditionale si ca dincolo de ceea ce poate fi inteles nu se mai afla nimic. Am afirmat de multe ori ca pamantul romanesc nu mai are nimic sa ne ofere. Cine poate insa sa puna cap la cap toate legendele si miturile, speculatiile, exagerarile, fenomenele inexplicabile, aparitiile misterioase care au avut loc pe aceste taramuri si sa stoarca din ele adevarul si numai adevarul? Si daca un cineva ar reusi totusi... oare explicandu-le in totalitate nu ar ucide minunea si farmecul din ele? Pamantul este o entitate vie, incarcata nu doar de plante, animale si realizari omenesti, ci si de focare energetice, cu efecte uimitoare asupra organismului si psihicului uman. Fara mister, povestile s-ar izbi de un zid mort, nu ar mai putea trece mai departe de noi. Povestile ciudate pot fi transmise mai departe doar sporindu-le misterul.

Pamantul romanesc ascunde realitati si ciudatenii care ar putea sa starneasca curiozitatea chiar si in cel mai sceptic muritor de pe pamant.
In Romania exista zone cu o incarcatura energetica extraordinara, cu povesti desprinse parca dintr-un film fantastic, cu posibile explicatii pe care buzele tale nu ar indrazni sa le transmita mai departe, exista enigme pe care, din diverse motive, oamenii de stiinta au renuntat sa le desprinda din nimbul de legenda si supranatural. Romania este insa eterna frumoasa adormita care asteapta sa fie trezita la viata. Oamenii ei ar trebui sa inteleaga ca geografia ei paranomala este poate una dintre cele mai interesante din lume. Sunt multe zone fantastice si miraculoase ale Romaniei, insa in articolul de fata le vom prezenta pe cele mai cunoscute.



Padurea Baciu- padurea in care viata nu misca..


Se afla la numai cativa kilometri departare de orasul Cluj si acopera un deal cat vezi cu ochii. Aparent, este un loc oarecare in care timpul isi vede linistit de treaba curgand lent. Padurea Hoia Baciu este insa unul dintre cele mai cunoscute si controversate locuri din Romania pe seama caruia, din dorinta omeneasca de a intelege si descifra secretul fenomenelor paranormale din padure, au luat nastere povesti incredibile si speculatii care mai de care mai spectaculoase. Se spune ca vantul nu sufla in aceasta padure si ca cei care ii trec pragul, chiar daca nu patesc nimic, sunt incercati de un sentiment bizar de apasare, inconfort si teama, avand senzatia ca sunt priviti si supravegheati de pretutindeni. Padurea nu este vie ca toate padurile, ci pare invaluita in tacere, lipsita de freamatul frunzelor si al vietuitoarelor. Spre surprinderea celor care se asteapta sa intalneasca o padure falnica, lucrurile stau cu totul altfel. Unii dintre copaci sunt orientati catre pamant, anemici si contorsionati, unii dintre acestia au trunchiurile golite, rasucite intr-un mod grotesc, de neinteles mintii omenesti. In anumite zone vegetatia aproape lipseste sau pare “uscata”. Cum au ajuns copacii in varsta de cateva decenii sa aiba o forma atat de ciudata precum este cea de spirala? Nimeni nu stie cu exactitate. Majoritatea oamenilor dau din umeri uimiti. Cercetatorii vin insa cu explicatii: padurea este una din zonele terestre de un magnetism foarte puternic, iar trunchiurile copacilor s-au orientat in functie de prezenta luminii, destul de rara aici. De altfel, vanturile puternice ar fi putut modela trunchiurile copacilor. Cum este insa posibil acest lucru daca in zona nu bat vanturi de o asemenea intensitate?…

Teama localnicilor de ceea ce exista in aceasta padure a existat dintotdeauna. Ceea ce nu au putut intelege oamenii din zona, turistii si cei atrasi de fascinatia locului au numit in mai multe feluri: duhuri rele, obiecte si fluctuatii luminoase, OZN-uri, iele, padure blestemata, loc malefic, spatiu dintre doua lumi, spirite blocate intr-o dimensiune temporata nepotrivita, contacte cu fiinte apartinand unor alte lumi, etc. Se vorbeste chiar de disparitii, rapiri si persoane care si-au pierdut mintile, iar unii martori care au innoptat in padure au acuzat ulterior dureri de cap, insomnii, starea de neliniste si greata, ba chiar si arsuri.

Oamenii vor sa vada “ceva”, chiar daca acesta nu exista, chiar daca adevarul ar fi cu totul altul decat s-ar astepta. In mod inexplicabil, manifestarile sunt fie materiale, fie imateriale. In anumite zone din padure considerate “active” au fost surprinse cu ajutorul peliculei fotografice prezente luminoase, de altfel insesizabile cu ochiul liber. Primul martor care a deschis in mod oficial subiectul a ceea ce se intampla in padure a fost biologul Alexandru Sift in 1953, sustinand ca a identificat vizual un obiect zburator, in forma literei V, indreptandu-se catre sol.Continuand cercetarile biologului, in anii ’70, profesorul Adrian Patrut, autor al volumului “Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu (aparut in 1995), s-a ocupat de cercetarea amanuntita a zonei, fotografiind zona si ajungand la concluzia ca anumite zone din padure sunt mai “active” si ca asa-zisele entitati, structuri luminoase sau energii invizibile sunt sesizabile acolo unde gradul de radioactivitate este mai mare, inregistrandu-se fluctuatii inconsecvente si anomalii magnetice. La fel de ciudat este si faptul ca pe suprafata padurii au fost sesizate prezenta anumitor animale care, sustin martorii, au disparut ulterior in mod misterios Campul magnetic despre care se presupune ca se afla in Poiana Rotunda este asociat de adeptii ezoterismului granitei dintre doua dimensiuni si incercarii anumitor spirite de a se armoniza cu energia entitatii pamantului.

Padurea Baciu este un loc misterios si imprevizibil, care a starnit atat curiozitatea cat si spaima multora. Pentru noi toti este un semn de intrebare la care nu detinem inca raspunsul. Este mit sau realitate ceea ce se intampla in aceasta padure? …

Templul Ursitelor de la Sinca Veche –
Locul in care se pogoara energiile si se indeplinesc dorintele ...

La 45 de km de Brasov si la 22 de km de orasul Fagaras, sub dealul Plesu, la numai 2 km de localitatea Sinca Veche, ascuns printre paduri, vegetatie abundenta si peisaje de vis, se afla faimosul templu crestat in stanci caruia unii dintre oamenii ii spun Templul Ursitelor. Sau Locul Sfant, Locul unde ti se implinesc toate dorintele, Templul Ursitelor, Manastirea sapata in stanca. Minunea, cum il numesc altii... Vechimea si originea templului a nascut insa controverse si nici astazi locasul nu a putut fi datat cu exactitate. Unii spun ca ar avea o vechime de 7000 de ani si ca a fost creat de mainile aceleiasi civilizatii predacice care a creat Templul Alb din Insula Serpilor. Altii sustin ca templul pagan este de fapt o biserica sau o manastire crestina intemeiata in anul 1472, insa este de neinteles prezenta a doua altare intr-o biserica crestina. In plus, in incaperile lacasului nu a fost gasit niciun insemn care sa reprezinte crucea, simbol primordial al crestinismului. Din interior, a fost inaltata o turla, iar in mijlocul lacasului se afla un fel de fereastra pe unde patrunde lumina direct deasupra altarului. De acolo, cred oamenii, se pogoara fortele energetice...La inceput, incaperile din interior erau in numar de 9, insa in timp, multe dintre acestea s-au prabusit. Legatura dintre inceperi se face prin intermediul unor galerii. Scrijeliturile de pe pereti, insemnarile, simbolurile si sculpturile sunt extrem de interesante, inedite, sustinand opinia bioenergeticienilor conform carora locul este un puternic centru energetic al Pamantului, de un magnetism remarcabil. Pe peretele altarului se pot observa un portret si doua si doua simboluri ezoterice: o hexagrama, o stea in 6 colturi si un cerc Yin-Yang. Ceea ce este insa spectaculos la acest loc este insa ceea ce se intampla in interiorul lui. Cei care au patruns in interiorul lacasului nu pot explica ceea ce se intampla in interiorul sau, insa sustin ca nu poti nega energia pozitiva cu care simti ca te incarci.

Poate ca speculatiile oamenilor sunt nefondate si exagerate, insa multi care au calcat pragul acestui locas sustin ca se simt instantaneu energizati, ca uita de foame, griji si sete si ca plec de acolo cu inima mai usoara, mai echilibrati, mai sanatosi (durerile trec si bolile se vindeca), mai impacati cu ei insisi. Unii chiar sustin ca au vazut sfere stranii de lumina in interiorul altarului, duhuri de lumina sau cantece ale unor coruri care canta intr-o limba de nedescifrat. Daca iti spui dorintele cu inima curata in anumite zile din an: de Sfantul Gheorghe, de Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata si te rogi in locas, se crede ca dorintele se indeplinesc si ca ai sansa de a-ti influenta destinul. Doar in aceste trei zile, iti poti indupleca ursita sa ti se schimbe. Naluca sau “fata in alb” te va anunta despre reusita dorintelor tale...

Muntii Bucegi – Misterele energetice stau inca in picioare….

Obisnuim sa ne laudam strainilor cu muntii nostri Bucegi, vechi de mii de ani, neclintiti de cand lumea… Intrebati care este simbolul reprezentativ al tarii noastre, gandurile noastre se indreapta toate odata spre Sfinxul. Sfinxul… stanca magica, cea facuta de natura… dupa chipul si asemanarea omului. Muntii Bucegi... exista parca de cand lumea, parte integranta din firesc, meniti sa ne clateasca ochiul cand suntem prea devitalizati de poluarea si de nelinistea urbana. Ne-am obisnuit sa-i stim acolo… stand linistiti in extremitatea estica a Muntilor Meridionali. Cum explicam insa cele peste 100 de cutremure care timp de o luna de zile au smuls muntii Bucegi din pacea lor fireasca?Cati dintre noi isi mai aduc insa aminte ca odinioara, pe vremea dacilor, Muntii Bucegi erau incarcati de sacralitatea? Cati dintre noi cred ca mana omului nu are nimic de-a face cu forma stranie a Sfinxului? Cati dintre noi nu si-ar dori ca misterele Bucegilor sa fie odata pentru totdeauna dezlegate? Nici forma ciudata a formatiunilor de piatra Babele nu poate fi pusa in totalitatea pe seama atotputerniciei naturii. In regularitatea si neregularitatea lor, stancile sunt “prea perfecte” pentru a nu ridica intrebarea daca nu cumva sunt ajustate de mana magica a omului. Explorand tainele Sfinxului, Daniel Ruzo, un cercetator de origine peruviana este cel care a emis posibilitatea existentei unei anumite legaturi intre civilizatia stramosilor nostri geto-daci si vechea civilizatie Markawasi.

Este drept ca legendele, miturile, presupunerile si adevarul s-au imbinat intr-o varianta care nu ne prezinta deloc chipul obiectiv al realitatii. Nu mai reprezinta pentru nimeni o noutate faptul ca in Bucegi s-au intamplat si se intampla lucruri inexplicabile. Fenomenele paranormale sunt peste puterea de intelege a noastra, a oamenilor obisnuiti. Parca nicaieri frumusetea naturii nu s-a imbinat intr-un mod mai firesc si mai intrigant in acelasi timp cu… misterul si necunoscutul decat pe inaltimile naucitoare ale muntilor nostri Bucegi, in legendele sfinte ale dacilor si in povestile ireale ale vremurilor contemporane. Unii afirma ca muntii Bucegi reprezinta principalul punct energetic din Romania (si cel mai puternic). Multi sunt si cei care sustin ca, intr-un mod inexplicabil, cand ajung aici, se incarca cu energie pozitiva si scapa de boli in mod miraculos, functiile organismului refacandu-se rapid. Si nu doar datorita frumusetii zonei…Conform anumitor teorii, se pare ca Varful Omu, despre care se crede ca pe vremea dacilor era folosit drept sanctuar, formeaza un triunghi energetic cu varfurile muntilor Retezat si Ceahlau. Triunghiul de Aur. …Varianta existentei unui lant nesfarsit de tuneluri la baza muntilor nu este exclusa nici ea. In 1993, timp de o luna, muntii Bucegi au fost zguduiti din temelii de cutremure de intensitate mica. Ceea ce este ciudat este faptul ca mai intai se faceau auzite anumite bubuituri in interiorul pamantului, dupa care incepeau cutremurele propriu-zise. Si tot asa timp de o luna, timp in care oamenii din zona se plangeau de insomnii. Se spune chiar ca locuitorii din Busteni se incarcau de energie… la propriu... Atingandu-si mainile de corp observau ca pielea a capatat o oarecare electricitate. Dupa o luna de zile insa… muntii au redevenit cuminti, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat niciodata. Insa pe culmile muntilor nivelul de radiatii, afirma unii specialisti, este foarte mare… Cum pot fi explicate toate aceste enigme? Cum poate fi explicat curcubeul care s-a format pe cer fara ca inainte sa fi existat nicio ploaie? Sa reprezinte lantul de munti al Bucegilor asa-zisul muntele sacru, axis –mundi, piramida cosmica?
******************
Articol semnat :

LYLY MONA ELENA

******
TOTUSI , INTREAGA LUME ESTE UN MISTER !

SAPTE MINUNI ... in CARACAL !


Nu de mult am auzit câteva ponturi în legătură cu oraşul „ Caracal ”, foarte amuzante, însă nu ştiu dacă toate acestea sunt adevărate. Dacă este vreun cititor respectiv comentator care locuieşte sau a locuit în acest oraş, şi este doritor de a confirma sau a contrazice cele săpte bulinuţe enumerate mai jos, ar fi ceva bun. Mă întrebam eu în tren, de ce or fi zis amicii că acolo „ s-a răsturnat carul cu proşti ”, cu ocazia asta am şi eu motive să mă mândresc că ştiu adevărata „ legendă ”.

  • Fabrica de pâine se află pe strada Foametei.
  • Puşcăria se află pe strada Libertăţii.
  • O macara a fost uitată în interiorul unui bloc, la construirea acestuia.
  • desi exista doar un liceu acesta avea numele de “liceul nr. 2″
  • s-a furat usa politiei
  • Cimitirul se află pe strada Învierii.
  • Ceasul din gară are în componenţa sa cifre romane, cifra 4 fiind scrisă cu patru liniuţe ( IIII ) în loc de IV.
  • Sediul pompierilor a fost cuprins de flăcări.

Nu pot să confirm cele spuse mai sus, sunt doar „ luate ” de pe internet.

ORICUM , DIN 7 , AU DEVENIT 8 !

Cele cu străzile cred că au fost sau sunt şi în prezent.

*******

Caracal este un municipiu şi al doilea oraş ca mărime din judeţul Olt, Oltenia, România. Este situat la 55 km de Craiova.

Ca poziţie geografică municipiul Caracal este situat în sud-vestul ţării, în Câmpia Romanaţiului. De la est la vest este străbătut de râul Gologan, ale cărui ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul localităţii.

Municipiul Caracal este situat la intersecţia DN6 (Bucureşti – Craiova - Timişoara, E70) cu drumurile naţionale Corabia – Râmnicu Vâlcea – Sibiu (DN54, DN64) beneficiind în acelaşi timp şi de un important nod de cale ferată care completează transportul rutier cu cel feroviar. Avre o poziţie geografică ce îl situează la 40 km de portul fluvial Corabia, la 55 km de aeroportul Craiova şi beneficiind de reţeaua feroviară se justifică dezvoltarea reţelei de drumuri naţionale şi judeţene.

WINTER

WINTER

Gandind ...

Gandind ...

Acest website este un pamflet!


Nu ne asumam nici o raspundere in ceea ce priveste continutul materialelor prezente pe website sau pentru continutul comentariilor lasate de utilizatorii acestui website si nici nu consideram a incalca in vreun fel drepturile de autor avand in vedere faptul ca se considera a fi informatii publice atata vreme cat sunt culese de pe siteuri publice care nu specifica intr-un mod expres ca ar fi proprietatea cuiva. Materialele prezentate pe acest website sunt in totalitate primite de la vizitatorii acestui website care isi asuma intreaga responsabilitate asupra lor sau al continutului lor.

Pentru nici una dintre situatii autorii acestui website nu pot fi acuzati de nimic.Pentru eventuale reclamatii va stam la dispozitie cu adresa de e-mail remusvoda@yahoo.com pentru gasirea unei rezolvari pe cale amiabila.

Comentariile fara rost sau cele vulgare pot fi sterse fara o anuntare prealabila .