[ FOTO ] ALMA : AMINTIRI

[ FOTO ] Guess What ?

Can you guess what is this?

Dog's First Haircut — Quebec Society for the Protection of Animals (SPA) had to clean up a stray dog that was extremely dirty. The hair of the animal was so long that the dog seemed to double its size.

via — link

Perioade critice la câini

Multe persoane care dobândesc câini, cu vârsta de şase luni, opt luni, un an sau chiar doi ani, sunt uimiţi să afle că între câinii lor şi stăpân nu se crează mai mult de o legătură emoţională. Ei sunt timizi, ceea ce duce de obicei la o caracteristică cunoscută sub numele de frica-muşcă. Studiile ştiinţifice au arătat că există mai multe perioade critice în viaţa unui căţeluş. În aceste faze ale dezvoltării mentale, condiţiile nefavorabile ar putea afecta emoţional un caine pe viaţă. În schimb, condiţiile pozitive din timpul acestor etape, vor produce câini de cel mai înalt nivel mental şi social.

Perioada neonatală cuprinde perioada de la naştere la 12 zile. Ca rezultat al multor ani de cercetare ştiinţifică a fost stabilit faptul că prima perioadă critică acoperă primele două săptămâni de viaţă ale caţelului. În această perioadă, capacitatea mentala a caţelului este aproape egală cu zero, iar caţelul reacţionează numai la nevoile sale de căldură, mâncare, somn şi mama acestuia.

Perioada de tranziţie cuprinde perioada din a 13-a până în a 21-a zi când ochii şi urechile deschise ale puilor încep încet să răspundă la lumină, mişcare şi sunet. Căţeluşii devin mai mobili, creşte gradul de conştientizare a împrejurimilor. Puii pot începe în această perioadă să alerteze prezenţa umană. Aceasta este încă o reacţie la stimuli, mai degrabă, decât o legătură socială sau ataşament emoţional.

Perioada de sensibilizare şi socializare canină cuprinsă între ziua a 21-a şi ziua a 49-a. În ziua a 21-a toate simţurile căţelului încep să funcţioneze. Simţurile au fost prezente şi până atunci, dar au fost într-o stare latentă. Caţeluşii sunt pe deplin în alertă la mediul lor şi vor tresări la sunete şi mişcări bruşte.. În acest timp ei sunt capabili să recunoască oamenii semnificativi după miros, imagine şi sunet. Legaturile sociale încep să apară în cursul acestei perioade.

Puii sunt mai activi şi se deplasează bine pe picioarele lor. Această perioadă este una a schimbărilor fizice rapide. Există, de asemenea, schimbări semnificative în undele creierului, puii sunt acum capabili să înveţe din experienţe şi să-şi păstreze ceea ce au învăţat. Acum ei vor învăţa lecţia cea mai importantă din viaţa lor, disciplina. În această perioadă critică ei trebuie să rămână cu mama lor.

Perioada de socializare umană cuprinsă între ziua 50 şi ziua 84. În această perioadă este cel mai bun moment pentru a plasa un căţel în noua sa casă. De acum până în săptămâna 16-a vietii caţelului, caracterul său de bază este stabilit de ceea ce i se predă. Aceasta se va aplica în special la atitudinea lui faţă de oameni şi faţă de capacitatea sa de a servi. Este o perioadă bună în care poate interacţiona şi cu alţi oameni de vârste diferite. Poate fi supus la fel şi fel de experienţe cum ar fi plimbări, mers pe scări, mers la medic, obişnuirea sa cu zgomotul cotidian.

În această fază există şi o subperioadă numită perioada de imprimare a fricii între ziua a 50-a şi a 70-a. Experienţele dureroase şi traumatizante a unui căţel în această perioadă pot să-l afecteze toată viaţa. Este prea bine cunoscut faptul că un câine va dezvolta un răspuns de evitare dacă este supus unor traume fizice sau psihice în această perioadă. Încercaţi să evitaţi orice situaţie stresantă prntru căţel chiar si în situaţiile banale pentru voi, căţelul putând percepe altfel situaţia. Este o perioadă bună în care puteţi foarte uşor sa-l dezobişnuiţi sa facă lucruri nepermise cum ar fi să accepte hrana de la străini, să facă ferfeniţă pantofii, să roadă cablurile, etc.

Perioada de stabilire a ierarhiei începe din ziua a 85-a până în ziua a 112-a. În această fază a vieţii sale, câinele va încerca să preia controlul folosind întregul său arsenal: să muşte, să latre mai tare, să mârâie. Când vă este adresat acest comportament treebuie să-l descurajaţi cu multă fermitate. Pentru el este foarte important să ştie cine este şeful grupului. Dacă nimeni din familie nu preia această sarcină, câinele trece la şefie fără să stea prea mult pe gânduri.

Burmila

Burmila este o rasă de pisică domestică care îşi are originea în Regatul Unit. În anul 1981, Miranda Bickford-Smith a achiziţionat un motan Persan Chinchilla pe nume Sanquist pentrul soţul ei. Acasă mai aveau o pisică Birmaneză pe nume Faberge. La un timp, Faberge a intrat în călduri şi a fost izolată. Într-o noapte uşa a fost uitată deschisă şi cele două pisici de rasă s-au întâlnit. Rezultatul au fost patru puiuţi adorabili cu părul scurt, cu un temperament ca al birmanezei şi culorile blăniţei ca al chinchilla. Încrucişările repetate au dat naştere la o nouă rasă – rasa de pisici Burmila.

Această rasa de pisică este de mărime medie şi tinde să cântărească în jur de 7-8 kg. Masculul Burmila este mai mare decât femela. Corpul este puternic, musculos, cu faţa rotundă, botul scurt şi turtit. Ochii acestor pisici sunt o caracteristică uimitoare prin forma migdalată pe care o au. Ei pot fi orice nuanţă de verde închis dar se mai întâlnesc şi de culoare auriu sau galben. Uneori ochişorii sunt punctaţi sau au chiar câteva pete de culoarea chihlimbarului.

Pisicile Burmila au o blană scurtă, asemănătoare cu birmanezele, dar mai moale şi mai mătăsoasă. Pot avea mai multe nuanţe de culori: negru albastru, maro, ciocolatiu şi lila. La naştere pisoii de Burmila pot fi de culoare foarte închisă, cu unele marcaje distincte care dispar foarte repede de pe corp, sau aproape albă, caz în care culoarea începe să apară în câteva zile.

Burmila este o pisică prietenoasă şi sociabilă, care a moştenit caracteristici uşor modificate de la ambii părinţi. Nu este la fel de zgomotoasă ca o pisică birmaneză, dar este mult mai aventurosă şi curioasă decât un persan Chinchilla. Sunt pisici foarte vorbăreţe, dar nu atât de vocale ca o pisică siameză de exemplu. Ele vor începe să miaune doar atunci când îşi doresc atenţia ta sau când le este foame. Sunt ideale pentru o familie care stă mai mult pe acasă. Asiguraţi-vă că pisica voastră are spaţiu suficient în interiorul casei, cu locuri special amenajate pentru zgâriat, cu locuri aranjate pentru dormit, cu jucarii adecvate şi o cutie cu nisip bine întreţinută.

Având în vedere că rasa Burmila este mai moale din fire şi foarte prietenoasă, este bine de a le proteja de alte pisici sau alte animăluţe din casă. Sunt animale de companie ideale pentru orice familie fiind foarte prietenoase şi jucăuşe cu membrii săi. Necesită o îngrijire minimă, deşi ar trebui să fie periată măcar de două ori pe săptămână.

Cadouri perfecte pentru iubitorii de animale

Prietenii tai iubitori de animale merita un cadou deosebit de Sarbatori. E cazul sa incerci sa fii creativ si sa alegi un cadou original, fara sa spargi pusculita.

De multe ori, cei care iubesc animalele sunt nefericiti atunci cand le vad ca traiesc pe strada, abandonate: de aceea, cel mai bun cadou este o donatie in numele sau pentru un ONG care se ocupa cu salvarea animalelor.

Un alt cadou ideal este o rezerva consistenta de mancare pentru animalul sau. Acest cadou poate fi oferit insa doar cu conditia sa afli exact care este mancarea preferata a animalului.

O alta idee interesanta sunt hainutele pentru animale cu tema de sarbatori, pentru catel sau pisica. Asta numai in conditiile in care animalul este sociabil si poate sa poarte hainutele, deoarece nu toate animalele suporta astfel de distractii.

In plus, exista in Bucuresti si in tara numeroase firme care ofera servicii pentru animalele de companie, precum frizuri, masaj sau baie. Poti cumpara un voucher sau chiar o zi intreaga de rasfat pentru animalul sau.

Poinsettia pentru animalute !

Craciunita sau Poinsettia este o planta reprezentativa pentru sarbatorile de iarna.

Multe persoane o folosesc pentru decorarea casei sau a mesei de Craciun insa, pe de alta parte, multe persoane evita aceasta planta crezand ca este toxica pentru animalute.

Sunt sau nu aceste zvonuri adevarate? Potrivit unui sondaj de opinie efetuat in SUA, 70% din populatie crede ca Poinsettia este o planta toxica pentru animalute, potrivit www.care2.com.

Insa cercetatorii ne explica faptul ca ideea ce Poinsettia ar fi o planta daunatoare este un mit.

Se pare ca mitul a inceput sa circule la inceputul secolului al XX-lea, cand un copil al unui ofiter de armata ar fi fost declarat mort dupa ce a consumat mai multe frunze de Poinsettia.

Chiar daca ipoteza ca micutul a murit din cauza toxicitatii plantei a fost retrasa ulterior, mitul a continuat sa existe pana in zilele noastre.

In timp ce multi oameni care au animalute si copii mici evita sa-si decoreze casele de sarbatori cu Craciunite, cercetatorii au realizat mai mute studii care au avut ca rezultat negativ in ceea ce priveste toxicitatea plantei.

In afara de o stare de voma, Poinsettia nu are nici un alt efect mai grav asupra organismului oamenilor sau animalutelor.

Medicii veterinari ai Asociatiei Veterinare de Medicina din SUA au declarat ca animalutele care consuma din greseala Poinsettia pot sa dezvolte iritatii gastro-intestinale, diaree sau sa aiba stari de voma insa nici unul dintre aceste simptome nu le pune viata in pericol.

Asadar, chiar daca ai animalute, decoreaza-ti casa fara grija cu ghivece cu Craciunite pentru ca nu exista nici un risc sa le pui viata in pericol.

[ FOTO ] Pisica Ragdoll

Pisica Ragdoll se crede că îşi are originea în jurul anului 1965, când Anne Baker, a încrucişat o pisica Angora cu un Persan. Rezultatul a fost o pisicuţă numită “Josephine” care a avut puiuţi creaţi cu un Birmanez. Pisoii născuţi de la Josephine păreau să aibă o dispoziţie foarte blândă, iubitori de natură, ochii de un albastru magnific şi blana ca de pluş. Ei aveau tendinţa de a atârna fără vlagă în braţele tale atunci când erau ridicaţi, exact ca o păpuşă de cârpă a unui copil. Această trăsătură a adus rasei numele de “Ragdoll”.

Pisica Ragdoll este una dintre cele mai mari rase de pisici domestice cu un corp robust, cu pieptul larg, posterioare mari şi picioare bine proporţionate. Aceste pisici au o creştere lentă, ajungând la o maturitate deplină în aproximativ 3-4 ani. O femelă complet dezvoltată cântăreşte de la 3,6 kg la 6,8 kg. Masculii sunt substanţial mai mari, variind 5,4 kg la 9,1 kg sau mai mult. Pisicile Ragdoll au ochii ovali, albaştri cu expresii dulci. Urechile mari, rotunjite sunt stabilite cu o înclinare uşoară înainte. Ca şi la alte rase de pisici, Pisica Ragdoll are un profil curbat, cu aspectul unei “pârtii de schi”, dar cu finalul la partea de sus a capului. Coada stufoasă are o textură moale care se simte precum blana de iepure.

În general, pisica Ragdoll are blana mai lungă în jurul gâtului ca un “guler” şi pe partea din spate a membrelor posterioare denumite uneori “pantaloni”. Blăniţa nu tinde să se mătuiască şi este uşor de pieptănat. O bună pieptănare de două ori pe săptămână este suficient. Cu un pieptene de calitate se va îndepărta părul, pentru a preveni încâlcirea şi a ajuta la eliminarea ghemotoacelor de păr.

În cele mai multe asociaţii, Pisica Ragdoll este acceptată în 3 modele şi 4 culori. Cele trei modele sunt “colorpoint”, “mitted” şi “bicolor”.

• “colorpoint” atunci când pe un corp de o nuanţă mai deschisă se găsesc puncte mai întunecate pe urechi, coadă, faţă şi picioare.
• “mitted” are puncte întunecate dar într-o nuanţă mai uşoară ca o “colorpoint” şi cu alb pe lăbuţele din faţă, pe picioruşele din spate şi pe bărbie.
• “bicolor”, are puncte întunecate pe urechi şi pe coadă si un semn în forma literei „V” intors la nivelul feţei. Culoarea năsucului este roz.

Cele patru culori sunt seal (foca), ciocolatiu, gri-albastrui şi liliachiu. Pisoii sunt complet albi la naştere si poate dura până la trei ani pentru a ajunge la culoarea matură.

Aceste pisici sunt animale de companie minunate. Sunt jucăuşe, dar nu sunt hiperactive şi se bucură din plin de timpul liniştit petrecut alături de prietenii săi umani. Afectuoase dar fără a fi prea solicitante, pisica Ragdoll nu-şi doreşte nimic mai mult decât să fie alintată şi răsfăţată.

Pisica Ragdoll este bine-cunoscută pentru adaptarea cu uşurinţă la mediului său de viaţă inţelegându-se bine cu copii şi adulţi, precum şi pisici, câini şi alte animale de companie. Vocile lor sunt de obicei moi şi uşoare, chiar şi la ora cinei.

Cu toate este o pisică de talie mare, Pisica Ragdoll are un caracter docil, în cazul în care este atacată aceasta nu ripostează pentru a se apăra.

Aphyosemion Australe

Această specie de peste – Aphyosemion Australe - provine din vestul Africii Centrale, mai purtând şi numele de “Cap Lopez”. Aphyosemion Australe sunt preferaţi de mulţi acvarişti începători datorită uşurinţei de crescut şi înmulţit.

Caracteristicile acestei specii sunt uşor de distins. Corpul are o formă fusiformă cu o lungime de 5-6 cm. Masculul Aphyosemion Australe are un colorit al corpului diversificat, în culori vii, albăstrui-violete, verzui-albăstrui, mov deschise, negri, roşii. Femela Aphyosemion Australe este monocromă, fără desene şi un pic mai mică. Înotătoarea caudală este de culoare roşu închis, iar la mijloc are un desen alb de forma unei lire, de aceea i se mai spune şi “peşte lira”.

Aphyosemion Australe este un peste paşnic şi prietenos, căruia nu-i place lumina puternică şi care înoată agale printre vegetaţia bogată din acvariu. Îi place ca temperatura apei să fie de 20-23°C şi o duritate moale de 3,6°DG. Dezvoltarea corespunzătoare a acestei specii de pesti are loc într-o apă curată, fără săruri de calciu, cum ar fi apa de ploaie. Această apă trebuie trecută printr-un filtru cu turbă brună, până ce capătă o culoare aurie-transparentă. pH acestei ape trebuie să fie cuprins între 5.5 si 6.5. Înălţimea coloanei de apă trebuie să fie de 15 cm şi nu trebuie acoperit pentru o oxigenare mai bună.

Pentru o reproducere corectă a Aphyosemion Australe, în acvariu se vor introduce un mascul şi două femele. Depunerea icrelor se va face treptat şi va dura 1-2 zile. Eclozarea va dura mai mult, aproximativ 12-15 zile. După eclozare, reproducătorii vor fi scoşi din bazin şi vor fi mutaţi înapoi în acvariul de creştere. Dupa 1-2 zile puii de Aphyosemion Australe vor începe sa-şi caute singuri de mâncare. La început vor fi hrăniţi cu Artemia şi nauplii de Cyclops iar mai apoi cu tubi tocaţi mărunt şi grindal.

Aphyosemion Australe ajung la o maturitate sexuală la 4-5 luni când vor fi în întregime asemănători cu părinţii lor. Dacă nu li se oferă un mediu adecvat cu temperatura şi duritate mică a apei atunci Aphyosemion Australe îşi vor pierde din colorit şi vor deveni spălăciţi.